Recenzie film : Prince of Persia : The Sands of Time ( 2010) - Dacă aş fi jucat acest film, ar fi fost grozav

Şi aş putea să o fac, dacă aş vrea, fiindcă filmul ‚Prince of Persia : The Sands of Time’ este bazat pe unul din cele mai populare video gamer-umuri din toate timpurile. Fără ca în vreun fel să introduc jocurile într-o categorie mai puţin capabilă de profunzime decât filmul, diferenţele trebuie să existe.

Poate tocmai din acest motiv este foarte dificil, dacă nu imposibil, să faci filme bune după jocuri excelente, cu personaje uluitoare ( din foarte multe puncte de vedere). ‚Prince of Persia’ a avut o şansă. În fond, dacă este posibil să faci un film după o maşinărie dintr-un parc de distracţii, cum a făcut regizorul Jerry Bruckheimer, producător aici, cu ‚Piraţii din Caraibe’, de ce ar fi asta mai imposibil?

Dar asta nu înseamnă nici că e uşor. Jake Gylenhaal nu e Johnny Deep, Geema Arterton nu este Keira Knightley şi aşa mai departe, nu că ei sunt mai puţini buni în ceea ce fac. Cu siguranţă mai au însă lucruri de stăpânit.

Luptele, săriturile, imaginile grandioase şi efectele speciale nu lipsesc. Aventura regizată de Mike Newell, un nume cel puţin straniu pentru un astfel de film, este lipsită însă de tensiune, şarm şi personaje, mai ales în a doua parte. Asta ca să nu aducem discuţia de complexitate şi detalii.

Dar revenind la şarm şi personaje, filmul nu câştigă la acest capitol decât datorită lui Jake Gylenhaal, al cărui prim rol de erou de acţiune i se potriveşte ca pe mână cu mici excepţii când mai şi falsează. În schimb Geema Arterton, partenera sa de ecran, nu vine cu şarm. Adăugând la asta o poveste de dragoste ce sare într-una, fără niciun moment memorabil, combinaţia devine monotonă în a doua parte.

Nici Ben Kingsley nu îmbunătăţeşte situaţia. Personajul său nu are profunzimea unui antierou sclipitor.

De aceea, nu va fi o surpriză prea mare dacă ‚Prince of Persia : The Sands of Time’ va trece pe lângă toate categoriile de public. Poveste de dragoste melodramatică nu, antierou de acţiune nu, lupte şi efecte excelente, dar până la urmă nimic deosebit în termeni hollywoodieni. Să sperăm că asta se va traduce în necontinuarea poveştii în infinite alte tiluri. Ar fi ideal. Filmul şi-a câştigat destui bani, publicul nu a fost supărat neapărat, actorii nu vor trebui să bage capetele în pământ de ruşine. ‚Prince of Persia : The Sands of Time’ este de aceea un film decent.

Despre joc însă cu totul altă poveste ( din auzite).

Articole recomandate
Recenzie film : Iron Man 2 (2010)
Recenzie film : Kick Ass (2010)
The Secret of Kells (2009)