Recenzie Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3 IMAX 3D (2010)

Au trecut 15 ani de la primul ‚Toy Story’, 15 ani de când animaţia a trecut toate barierele vârstei şi filmului, 15 ani de filme magice Pixar. Şi vrem mai mult. Ei bine, la 15 ani de la primul ‚Toy Story’ / film Pixar, Woody, Buzz şi celelalte jucării s-au întors pentru a ne face pe plac într-o nouă aventură intitulată, cum altfel, ‚Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3’. Şi după cum era de aşteptat, filmul nu este o altă simplă continuare. E amuzantă şi emoţionantă, e uneori chiar horror, dar nu este totuşi capodopera despre care toată lumea vorbeşte.

În ‚Toy Story 3’ jucăriile ce altă dată erau cele mai bune prietene ale lui Andy, acum cu greu îşi mai găsesc un folos în afara cufărului de vechituri, oricât de mult ar încerca ele. Băiatul ce crea aventui pline de imaginaţie alături de ele acum s-a făcut mare şi pare că nu mai are timp şi nici dispoziţie pentru a-şi mai imagina puţin. Problema pentru eroii noştrii nu este însă lipsa de imaginaţie a lui Andy. Jucăriile nefolosite ar aştepta toată viaţa lui Andy pentru încă o mică aventură, numai că acesta îşi face bagejele. Pleacă la colegiu, motiv pentru care mama sa îl pune să ia nişte hotărâri ce par simple, dar care pentru jucării sunt foarte importante.

Între donaţie şi pod, Andy alege ca adăpost pentru acestea podul. Dar o mică neînţelegere le face pe jucăriile dezamăgite să se alăture unei Barbie a surorii mai mici pentru un drum definitiv la o grădiniţă, unde sunt foarte bine primiţi. Prima impresie se dovedeşte însă falsă, curând acestea aflându-se într-o reală luptă pentru supravieţuire, pe care o vor transforma într-o nouă evadare menită să îi readucă în cutia lui Andy.

Michael Arndt, scenaristul Little Miss Sunshine, şi John Lasseter nu aduc prea multă originalitate poveştii lor, ceea ce face ca mare parte din acţiunea lui ‚Toy Story 3’ să fie uşoară şi prea puţin măreaţă. La asta se adaugă o tentă horror, dată de un ursuleţ de pluş, un bebe şi alte câteva jucării cu ceva probleme, care fac filmul poate prea dur pentru anumite categorii importante de public. Dar este foarte adevărat că sunt momente / replici / cuvinte ce merită auzite / văzute de la personajele care ne-au făcut să luăm drept recomandare cuvântul „animaţie”.

Motivul pentru care filmul funcţionează atât de bine este că acesta nu exploatează personajele ( doar) în interes financiar. Acest ultim capitol, cu tot cu defectele sale, face povestea completă. La sfârşitul poveştii, chiar e cu tine întrebarea „Unde sunt jucăriile mele?”, ceea ce înseamnă că filmul şi-a atins ţinta.

Efectele 3D sunt acolo şi sunt simpatice, dar încă nu le văd necesitatea, iar preţul biletelor nu se justifică.

Ar mai fi un lucru de spus despre ‚Toy Story 3’. Este fără îndoială cel mai bun film al verii 2010 până acum, dar încă nu este primul film ce trebuie neapărat văzut, ceea ce nu e nicidecum amuzant.

Bonus 1 : Buzz dansează tango.
Bonus 2 : În deschiderea filmului, poate fi văzut ‚Day & Night’, un scurtmetraj poate chiar mai bun decât lungmetrajul de după.


Trailer Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3 (2010)
Jucăriile preiau comenda. Animaţia Toy Story 3, cel mai aşteptat film al săptămânii
Filmele verii 2010