Recenzie Rosemary’s Baby / Copilul lui Rosemary (1968)

Este unul din cele mai aclamate filme horror ale tuturor timpurilor. Este şi filmul care l-a adus pe Roman Polanski în America. Şi e primul mare succes pentru Mia Farrow. ‚Rosemary’s Baby / Copilul lui Rosemary’ e un clasic ce cu uşurinţă răzbate în timp.

Bazat pe best seller-ul Irei Levin, filmul e o continuă capcană pentru spectator. Nu e doar misterios şi ciudat, dar factorul psihologic e atât de bine introdus, încât nimic din ceea ce se întâmplă pe ecran nu poate fi luat ca atare.

Rosemary şi Guy ( John Cassavetes) formează un cuplu american obişnuit în căutarea unui nou apartament pe care îl şi găsesc. El actor ( mai mult de reclame), ea casnică, următoarea etapă după această mutare pare sarcina, o sarcină de care vecinii lor foarte grijulii par foarte interesaţi, poate mult prea interesaţi. Iar cu toate astea Rosemary acceptă să îşi schimbe doctorul cu cel recomandat de aceştia şi să bea preparatele vecinei ( Ruth Gordon, premiul Oscar).

Însă în loc să se îngraşe, cum se întâmplă la orice femeie însărcinată, Rosemary slăbeşte până la a părea lipsită total de viaţă, iar durerile pe care doctorul le numeşte „normale” sunt chinuitoare. De aceea, Rosemary începe să aibă bănuieli paranoice.

Dar e Rosemary paranoică sau nu? Roman Polanski, pentru prima oară şi scenarist ( nominalizat la Oscar), nu ne lasă în niciun moment să ghicim. El construieşte atât universul în care Rosemary pare prinsă într-un complot vrăjitoresc ( lucruri încep să dispară, persoanele apoi mor, prăjitura vecinei are un gust ciudat, iar ea leşină după), dar şi universul în care Rosemary pare că clachează psihic ( crede că toată lumea vrea să îi ia copilul, inclusiv soţul, şi să îl includă într-un ritual satanic).

Totul explodează în ultimile 20 de minute, când paranoia invadează ecranul într-o formă orifiantă, dar care continuă să nu ne spună nimic sigur. Doar finalul, şi ce final, ne poate oferi răspunsul întregului mister.

Apoi, muzica din început revine şi hm, poţi fi sigur că ăsta e un film care cu uşurinţă va rămâne intact în mister peste alţi 40 de ani. Fără îndoială, Mia Farrow merita mai multă apreciere pentru un rol uimitor.

Trailer
Tema muzicală


Filme Roman Polanski
Recenzie Noz w wodzie / Knife in the water (1962) - El e Roman Polanski
Recenzie Repulsion (1965) - Sălbăticia femeii fatale
Trailer The Ghost Writer / Marioneta (2010)