Recenzie Les herbes folles / Ierburi sălbatice (2009) - Obsesii romantice

De la regizorul legendar Alain Resnais ( Hiroshima, mon amour , Nuit et brouillard), unul din reprezentaţii poate celui mai romantic curent european cinematografic : Noul Val Francez, ‚Les herbes folles’, în română ‚Ierburi sălbatice’ a câştigat Marele Premiul al Juriului la Cannes în 2009.

Romantic în esenţă, de la început până la final, filmul e interesant de urmărit ca punere în scenă. Alain Resnais ştie să îşi facă meseria. Dificultatea pe care filmul o întâlneşte este legată de poveste, într-un final incapabilă de a cuceri publicul.

Ea este o femeie care după ore de probat pantofi este jefuită, motiv pentru care se vede nevoită să îşi revindă pantofii. El este un bărbat şomer de doi ani, care îi găseşte acesteia portofelul şi il înapoiază la poliţie, după ce ezită să o sune personal.

Ea îl sună să îi mulţumească. El greşeşte şi îi cere o întâlnire pe un ton nefericit. Ea îl refuză. El începe să îi scrie, să îi telenoveze, povestindu-i viaţa. Ea merge la poliţie unde ofiţerul pare mai mult decât dornic să o ajute. El neagă. Poliţiştii insistă. Ea regretă şi îl caută. El iese din cinematograf.

Povestea continuă, fără ca neapărat structura să fie surprinzătoare, ceea ce aş spune că e esenţial la un astfel de film, urmaş al Noului Val Francez. Iar cum nu se întâmplă, acel oarecare farmec pe care credem că îl găsim la personaje la începutul poveştii se rătăceşte undeva, fără a mai fi regăsit.

Dar cel puţin această poveste despre obsesii romantice poate fi urmărită, ceea ce se întâmplă mult mai greu cu filmele recente ale unui Jean Luc Goddard.

Trailer


Articole recomandate
Recenzie Felicia înainte de toate (2010) - Când doi oameni vorbesc, dar nu comunică
Recenzie film : Giallo (2009) - Un alt criminal în serie necodat
Recenzie film : Cea mai fericită fată din lume (2009) - Un basm minimalist supus manipulării