Recenzie Repulsion (1965) - Sălbăticia femeii fatale

Dacă şi-ar fi dorit, cu siguranţă Roman Polanski ar fi reuşit fără dificultăţi foarte mari să se alăture Noului Val Francez ( ca şi regizor polonez) şi să facă filme romantice, având-o pe Catherine Deneuve drept muză. Stilistica unui film precum ‚Repulsion’ te îndeamnă să crezi că ar fi reuşit cu uşurinţă.

În schimb, regizorul polonez preferă să terifieze. Psihologic, nu altfel şi o transformă pe blonda Catherine Deneuve dintr-o romantică într-o sălbatică. Şi îi stă bine în continuare.

Imaginea sa de blondă ce se plimbă aparent nonşalant pe străzile oraşului încă o fac o femeie fatală în ochii unor bărbaţi, cu care însă Carole găseşte dificultăţi în a comunica sau a se săruta. Pare că vrea, dar în acelaşi timp simte o repulsie faţă de aceste gesturi.

Când sora sa pleacă într-o vacanţă, aceeaşi Carole blondă şi atrăgătoare începe să lipsească de la muncă, rămânând în casă. Aici ea îşi imaginează că este violată. Imaginaţia sa se confundă însă uşor cu fantezia. Suferă crezând că i se întâmplă astfel de lucruri sau nu? Lipsa sexului sau prezenţa lui imaginativă reprezintă presiunea căreia Carole i-a căzut capcană?

Roman Polanski creează din Carole un personaj a cărui psihologie e terifiant de descoperit. Ea, într-un fel, ne aminteşte de Carrie, cu toate că aceasta din urmă şi-a folosit puterile distrugătoare pentru a se răzbuna, în timp ce Carole nicidecum nu cunoaşte nepopularitatea. Dar cine ştie, poate însuşi popularitatea printre bărbaţi e cea care cauzează întâmplările din ‚Repulsion’.

Primul film în limba engleză a lui Roman Polanski, ,Repulsion’ e un thriller psihologic nebunesc de romantic, al cărui personaj principal cu siguranţă a influenţat multe altele.


Tot de la Roman Polanski
Trailer The Ghost Writer / Marioneta (2010)
Recenzie Noz w wodzie / Knife in the water (1962) - El e Roman Polanski