Recenzie Twilight / Amurg (2008) - Adolescenţă pentru totdeauna

17 noiembrie 2008 este o zi importantă pentru fiecare fan Twilight care există. Şi sunt destui. Văd filmele, se apucă şi de citit, cumpără dvd-urile, revistele cu actorii din rolurile principale, tricouri şi multe alte lucruri. În acelaşi timp, la polul opus, popularitatea seriei pentru o foarte mare parte a internetului cinefil înseamnă superficialitate, modă lipsită de valoare / autenticitate, ceva ce categoric nu va exista pentru totdeauna, pentru că nici nu merită. Şi ce fac fanii cu toate aceste critici? Posibil le răspund prin recitirea cărţilor şi revederea filmelor ( sunt curios de câte ori pot funcţiona).

Nu e dificil de înţeles că ‚Twilight / Amurg’ nu e cel mai bun film horror sau de dragoste. Cred că nimeni nu a avut această pretenţie. Dar cât de prost să fie? La 2 ani de la lansare şi la aproape un an de la ‚New Moon’ e foarte greu să mai fi sigur de o amintire. Atâtea cuvinte s-au spus despre această serie ce va ajunge la jumătate odată cu lansarea ‚Twilight Eclipse’, în general toate pe tonuri opuse exagerate, încât doar o revizionare mai poate oferi un răspuns.

Bazat pe best sellerul lui Stephenie Meyer, ‚Amurg’ este întocmai acel film la care „pentru totdeauna” nu mai poate fi spus cu atâta lipsă de orientare. O poveste de dragoste între doi adolescenţi, dintre care unul de vreun secol, aparent duce filmul într-o altă dimensiune. Dar este aşa?

Bella ( Kristen Stewart) e o fată cu o voce neconvingătoare, cu toate că aparent opiniile acesteia inspiră încredere în rândul noilor colege din micul oraş al tatălui său, Forks. De unde vine teama asta? E personajul acesta altceva decât o creaţie prea puţin profundă sau întocmai ca pe Edward Cullen, colegul său albicios şi deranjat de mirosul său „înţepător”, reuşeşte să ne ţină departe de gândurile sale complexe ( până în ultimul capitol din ultima parte)?

Categoric de acolo s-a plecat, de la un personaj standard, o adolescentă oarecum alternativă, ce nu pune accent pe ultime trenduri în modă, dintr-o familie departe de perfecţiunea din reclame, oarecum deprimată, aşadar diferită de persoanele cu care se înconjoară. E cert că nu s-a ajuns prea departe de acel personaj reciclat, dar experienţa regizoarei Catherine Hardwicke, ce nu se întâlneşte pentru prima oară cu adolescenţi problematici / cu probleme ( ‚Thriteen’ e unul din cele mai puternice filme despre adolescenţă) e binevenită.

Muzica, diferită de cântecele populare zgomotoase, are putere. Se încadrează şi la genul horror vampiric, cât şi la cel adolescentin dramatic şi chiar romantic. Dacă ştim că Robert Pattinson are dificultăţile sale de a părea convingător în alte roluri, cel puţin e sigur că are farmec de vampir, care funcţionează aici.

Colegul său Taylor Lautner, cu mult mai prezent şi exploatat în a doua parte, aici nu are atât de mult farmec. În al doilea a avut el farmec sau lupul acela drăguţ?

Introducerea negrăbită în lumea vampirilor e făcută cu stil, iar povestea de dragoste dintre cei doi, dincolo de care azi se vede numai superficialitate, câştigă credibilitate prin stilul filmului, cu ajutorul multor scene bine filmate şi ale unor prim planuri reuşite.

Şi apoi, toată această construcţie care câştigă prin stil, pondere, pricepere regizorală, pierde din ceea ce pare o slabă sursă de inspiraţie : cartea după care seria este făcută. Tot ceea ce a funcţionat până la „memorabila” scenă de baseball devine în mare acelaşi film de acţiune / acceaşi poveste de dragoste adolescentină incapabilă de a surprinde sinceritatea sentimentului. Şi totuşi se ajunge din nou la „pentru totdeauna”, din păcate doar pentru a funcţiona drept punct de plecare pentru viitoarele multe capitole ale poveştii.

Acum dacă următoarele capitole se dovedesc a fi lipsite de ceea ce primul film a reprezentat e cu totul altceva. Fără să trăiască pentru totdeauna primul ‚Twilight’ nu e un film prost, e aproape ceea ce unii numesc „un film prost bun”, o mică plăcere de consum pe care şi-o acordă în principal adolescentele. Iar dacă nu se atinge complexitatea, e cel puţin bine că se vede încercarea de a nu lăsa goluri în poveste. Aici această încercare de umplere funcţionează pentru trei sferturi din film, ceea ce e bine.



Recenzii recomandate
Recenzie The Back up Plan / Plan de rezervă ( 2010)
Recenzie film : Daybreakers (2009) - Revenirea vampirilor la umanitate
Recenzie film : Bakjwi / Thrist (2009)