Recenzie film : Candyman (1992) - Candyman, Candyman, Candyman, nu voi spune de cinci ori

Filmul lui Bernard Rose din 1992 este un clasic horror poate nu la fel de popular precum ‚A Nightmare on Elm Street’, dar care categoric îşi merită adepţii săi.

Surprinzător, filmul nu are atât de multe sequel-uri pe cât ne-am aştepta. Sunt două la număr, al treilea film din serie fiind de acum mai bine de 10 ani. Asta e într-un fel mai bine.

Helen Lyne ( Virginia Madsen) vrea să scrie un studiu despre ‚legendele urbane’. Legenda de care devine curioasă este criminalul Candyman, pe care, spun mulţi din auzite, pentru a-l chema nu trebuie decât să îi rosteşti numele de 5 ori în oglindă. Apoi, el va veni şi îşi va folosi cârligul din mână pentru a te ucide.

Fiindcă Helen nu crede în legendă, îi rosteşte numele. Pentru ca apoi acesta să nu apară. Dar el va apărea. Şi nu va fi deloc bine pentru Helen.

Nu e greu de observat similitudinile dintre Freddy Krueger şi Candyman. Una dintre ele este atât de evidentă, încât nu e foarte dificil să îl vezi pe Candyman drept o rescriere a lui Freddy Krueger. Rescrierea însă, spre lauda scenaristului regizor Bernard Rose, este una bine făcută, cu toate că dacă se cere comparaţie, filmul lui Wes Craven e mai stilat şi mai iconic.

În acelaşi timp ‚Candyman’ e mult mai matur şi nu datorită eroinei neadolescente. Bernard Rose a creat un thriller psihologic excelent, care lasă spectatorul încărcat de supoziţii la finalul filmului.

Un alt punct în avatanjul lui ‚Candyman’ e plotul. Dacă Freddy apare doar anumitor personaje cu anumiţi părinţi, Candyman apare ( dacă apare) atunci când numele lui este spus în faţa oglinzii de 5 ori. Asta lasă spectatorul să ia personajul unui film şi să îl transforme în ceva mai mult. Eu unul, nu ştiu din ce motiv, nu voi spune Candyman de 5 ori în faţa oglinzii, deşi e clar ( este?) că nu va apărea Candyman. E un punct forte pe care Freddy nu îl are şi care îl pune pe Candyman cel puţin într-o balanţă perfectă.

Sursa oficială de inspiraţie pentru film e de menţionat că nu are legătură cu Freddy. Aceasta este povestea lui Clive Barker ‚The Forbidden’.

Dar personajele se cer comparate. Mai dificil e să îţi faci un favorit.

Articole recomandate
Antichrist (2009) – Lars Von Trier
Recenzie film : A l’interieur (2007)
Recenzie film : Daybreakers (2009) - Revenirea vampirilor la umanitate