Recenzie The Good Guy (2009) - Băiatul bun şi fata care trebuie să aleagă

‚The Good Guy’ e un film cu adevărat surprinzător, deşi din afară nu pare mai mult decât o comedie romantică de consum. Dar încă de cum facem cunoştinţă cu Tommy ( Scott Porter) în primă scenă din film, aşteptând în ploaie o sumă de bani de la fosta prietenă care momentan se află în apartamentul propiu cu altcineva, ne dăm seama că e ceva diferit.

Aparenţele se pot dovedi însă înşelătoare, pe măsură ce suntem introduşi unui film în care romantismul pare real. El, Tommy, un tânăr de succes de pe Wall Street, ni se prezintă drept un băiat bun, cu un trecut nu la fel de statornic precum vrea să fie viitorul alături de Beth ( Alexis Bledel, întotdeauna drăguţă), noua sa iubită împreună cu care ne oferă nişte momente romantice în sfârşit diferite. Pentru nişte gesturi frumoase nu avem nevoie întotdeauna de o călătorie în Toscana, ci de bune intenţii şi puţină implicare.

În acelaşi timp, la locul de muncă, acelaşi Tommy vine în ajutorul unui tehnician plin de speranţe, dar parcă lipsit de noroc, Daniel ( Brian Greenberg), pe care se hotăreşte să îl ajute să ocupe cu succes un loc lăsat liber. Daniel are mai puţin calităţile unui om de pe Wall Street, motiv pentru care integrarea noului coleg necesită ceva atenţie. Nesiguranţa, care îl guvernează pe tânărul coleg şi în aspecte nu exact profesionale, trebuie dărâmată, iar Tommy investeşte în dărâmarea tuturor barierelor.

Cum atenţia se măsoară în timp, Beth rămâne aşteptând câte un telefon, ceea ce nu este exact ceea ce ne-am aştepta de la un băiat bun. Va avea Beth răbdare sau va accepta avansurile stângace ale unui Daniel presat să îşi găsească o parteneră într-o librărie? Va fi învins Tommy tocmai de bunele sale intenţii?

Într-un univers guvernat de minciună, personajele din ‚The Good Guy’ au de oferit mai mult romantism decât multe alte comedii romantice. În acelaşi timp, filmul dispune şi de mult mai multă dramă şi mult mai mult mister. Scenariul se joacă pur şi simplu cu spectatorul prin evoluţia sa înşelătoare în mod voit, ceea ce e chiar interesant.

Julio DePietro, la debut în regie, pare că deja cunoaşte foarte bine genul, reuşind să se joace de-a dreptul cu el. Iar pentru asta este ajutat de tinerii actori plini de talent, pe care sperăm să îi mai revedem.

Nu exact bulversant, dar cu siguranţă funcţionabil, filmul nu e doar o altă comedie romantică. Are putere. În acelaşi timp, finalul e nelucrat, fata nemaiavând exact ce să aleagă. Rămâne cel mai romantic film al lui 2010, dar într-un mod diferit.


Recenzii recomandate
Recenzie Letters to Juliet / Scrisori către Julieta (2010)
Recenzie The Back up Plan / Plan de rezervă ( 2010)
Recenzie film : Sex and the city 2 (2010) - Mai puţin sex, mai puţin New York City, încă fermecător