Recenzie ET : The Extra-Terrestrial (1982) - Prietenul extraterestru

Zâne, animale, piraţi, păpuşi şi personaje din poveste sunt doar câteva dintre prietenii apropiaţi pe care cei mici le-au avut de-a lungul timpului. Fie preluate din vreun desen animat, un film sau o poveste, fie create de imaginaţia bogată a copilăriei, ne-au fost alături în momente de tot felul.

E T, după cum spune legenda, a fost mai întâi un prieten imaginar din copilăria regizorului Steven Spielberg, într-o perioadă dificilă a divorţului dintre părinţii săi. Apoi, a devenit un proiect neîncheiat, amânat în favoarea altora, pentru ca în 1982 să devină unul din cele mai memorabile personaje din istoria cinematografiei, în science fictionul prietenos ‚E.T. – The Extra-Terrestrial’, pentru ca apoi să devină un prieten al copilăriei multora şi poate chiar mai mult.

La 3 milioane de ani lumină de casă, un mic extraterestru creat prin combinarea chipurilor poetului Carl Sandburg, fizicianului Albert Enstein, scriitorului Ernest Hemingway şi al unui buldog, este lăsat în urmă de nava cu care a ajuns pe Pământ, după ce poliţia apare pentru a cerceta locul.

Temător, dar prietenos, el i se arată unui Elliot ( Henry Thomas), a cărui primă reacţie la vederea sa este un ţipăt. La rândul său, extraterestrul îi răspunde cu un alt ţipăt. Astfel Elliot îşi dă seama că creatura cheală, uneori mai mică de înălţime, alteori puţin mai mare decât el, comparată cu o maimuţă sau un spiriduş, nu este nicidecum un extraterestru venit cu porniri războinice. Ba chiar dimpotrivă.

El ajută florile să înflorească rapid, acceptă să devină jucăria surorii sale mai mici ( Drew Barrymore, recunoscibilă chiar şi la o altă vârstă), învaţă cu uşurinţă limbajul uman. Nu înţelege neapărat semnificaţia cuvintelor, cu excepţia câtorva, printre care ET, telefon, acasă. Dar dincolo de cuvinte, un limbaj comun îi uneşte pe eroii noştrii. Amândoi simt la fel.

Tristeţe, bucurie, dor, acţiunile lor devin comune în ceea ce ar putea reprezenta cea mai mare aventură din viaţa amândurora. Până la urmă, nu în fiecare zi ET va rămâne singur pe planete necunoscute, pline de indivizi curioşi să experimenteze pe acesta. La fel, nici Elliott nu va găsi în fiecare zi un extraterestru prietenos.

Şi nici fiecare vară nu ne aduce un film precum cel din 1982. ET nu este doar personajul unui film bun, ci al unui moment foarte important din istoria cinematografiei.

ET este acel personaj cu a cărui întâlnire, indiferent de vârstă, se va transforma într-un basm sensibil, dar încântător. Puţine zâne şi puţini prinţi au mai fost prietenii atâtora. Puţini vor mai fi. ET va rămâne întotdeauna un personaj pe a cărui prietenie cinematografică vei putea să contezi. Călătoria pe bicicletă cu imaginea lunii în spate este una din scenele pentru care mulţi a însemnat startul prieteniei cu cinematografia.

Întotdeauna efectul a fost acelaşi. Şi va continua să fie la fel de puternic. De aceea, cei mari ar trebui să îi ajute pe cei mici să facă cunoştinţă cu aceste personaje.


Recenzii recomandate
Recenzie film : Iron Man 2 (2010)
Recenzie Shrek forever after / Shrek pentru totdeauna (2010)
Recenzie Mary Poppins (1964) - Cea mai bună dădacă din lume