Doctorul Moarte nedreptăţit - You don't know Jack

În faţa unei întregi Americi, Jack Kevorkian a făcut istorie asumându-şi rolul morţii într-un interviu televizat ce l-a adus în faţa unui proces care nu a mers aşa cum a intuit. Crezând că face o faptă bună cauzei sale, acesta a încercat să treacă peste limitile impuse de morală, religie şi lege, administrând injecţia letală unui bolnav ce îşi cerea dreptul la moarte.

Până atunci, aflat la limita legii, el doar a oferit oamenilor în durere instrumentele prin care să îşi cauzeze moartea. Sinuciderile asistate la care a participat l-au făcut vedetă, ajungând, precum foarte multe alte persoane controversate, pe coperta Time sau pe scaunul alăturat Barbarei Walters. Întors în lumea reală s-a văzut transformat într-un simbol al unei cauze nesusţinută vocal de foarte multă lume, motiv pentru care foarte repede după „câştigarea” acestui „statut”, acesta îşi pierde dreptul de a profesa medicina, devine ţinta poliţiei şi a protestatarilor religioşi. În acelaşi timp, el continuă să ofere oamenilor în suferinţă şansa de a se sinucide cu succes.

Tema producţiei biografice realizată de HBO ‚You don’t know Jack’ cu siguranţă nu este una uşoară, dar într-un mod neaşteptat vizionarea sa nu se face cu greutate, iar asta fără ca subiectul să fie ocolit. El nu e transformat în declaraţie politică. Nu acuză anumite valori care încă duc la interzicerea în majoritatea ţărilor din întreaga lume a eutanasiei. Asta nu înseamnă că nu le notează. Totul însă se petrece prin intermediul acestui om cu părut alb, la fel de inofensiv dacă ar sta să joace cărţi cu prietenii săi pensionari, Jack Kenorkian, interpretat de un Al Pacino aşa cum ne plăcea să îl cunoaştem odată.

Prin experienţele sale din viaţa de zi cu zi, prezentate cu destindere de-a lungul aproximativ întregului film, ne apropiem de problemă mai mult decât am făcut-o până acum.

E într-un fel neobişnuit tonul obişnuit al filmului, de parcă am privi povestea unui simplu instalator, care uneori se mai întâmplă să fie chemat de urgenţă în noapte, pentru ca apoi „instalatorul” să devină omul care aduce moartea. Dar nu e asta doar o faţadă? E Jack Kevorkian omul care aduce moartea sau e omul care eliberează, care alină ceea ce niciun alt om, nici măcar dintre cei apropiaţi, nu este capabil să facă?

Umanitatea şi divinitatea devin una singură în Jack Kevorkian. E moral? E în conformitate cu religia? Ceea ce se va dovedi că contează este : e legal? Şi înainte de a putea să ne întrebăm de ce nu este ilegal, o nedreptate pare că se întâmplă.

Cele 15 nominalizări la premiile Emmy primite sunt meritate de producţia de televiziune ce cu uşurinţă ar fi întâlnit şi alte premii dacă ar fi făcut o scurtă vizită prin cinematografe. Din păcate, cei care aduc filmele în cinematografe sunt ocupaţi cu alte genuri. Prin acelea s-a tot plimbat şi Al Pacino în ultima perioadă. Din fericire, pentru a ne aminti ce mare actor este, se reîntoarce la acelaşi HBO, unde l-am putut vedea în precedentul său ultim mare rol din ‚Îngeri în America’. Aici, puţin cocoşat, îl veţi găsi diferit, într-un rol pe care nu cred că l-a mai interpretat până acum. E de neratat.

Susan Sarandon joacă şi ea rolul unei membre a „echipei” lui Jack. Şi ea poartă ochelari şi are ţinuta pregătită, rolul e prea mic. E însă uşor notabil şi aduce personajul principal la un moment important de sinceritate cu sine.

Fiecare personaj de altfel, susţinut de o intrepretare pe măsură, îl ajută pe Jack Kevorkian , care este dependent de ei, fiindcă acesta are propiile limite. Unele lucruri nu le ştie.

Se ştie însă că HBO e o promisiune şi chiar dacă mai şi ratează, de data asta nu o face. ‚You don’t know Jack’ e un film sensibil, dar puternic, bine construit şi, mai ales, foarte bine interpretat.

Recenzii recomandate
Bandiţii poeţi – Bonnie şi Clyde
Recenzie Carlos The Jackall (2010) - Poate un revoluţionar, poate un terorist, poate un star rock
Recenzie Duminică la ora 6 (1965) - Şi un film comunist poate fi capodoperă