Înapoi, dar înainte – Memento

Eroul din al doilea film al unuia dintre cei mai promiţători regizori ai perioade actuale, Christopher Nolan, se trezeşte pentru a se întreba unde se află. Îşi răspunde rapid, conştient de starea sa : aceea de om incapabil de a-şi crea noi amintiri. Numai că acestea sunt necesare pentru scopul său în această viaţă ce nu poate rămâne decât pe loc. Găsirea asasinului soţiei sale şi cauzatorul propiei stări trebuie asasinat.

Asasinatul presupusului ucigaş se produce chiar în începutul filmului, când găseşte pe unul din cartonaşele sale ajutătoare „Omoară-l”. Dar cât de sigur poţi fi de un îndemn de pe un cartonaş?

Pentru a ne arăta cum de s-a ajuns aici, regizorul alege o metodă interesantă de a ne oferi răspunsul : merge înapoi. Finalul se transformă astfel în început.

Refuzând formula narativă clasică, regizorul creează totuşi un film nu pe atât de pretenţios pe cât ne-am aştepta. Stilistic, filmul nu se compară cu alţi maeştrii ai suspansului. Dar răsturnările de situaţie şi misterul atinge culmile genului.

Guy Pearce duce a Brad Pitt în tinereţe, Carrie Anne Moss este însă cea care cucereşte ecranul într-o interpretare mai bună decât în ‚Matrix’-ul sosit în 1999, dar şi mai surprinzătoare ca personaj.

Încurcat, dar nu închis, tensionat, sensibil şi captivant, ,Memento’ e un film bun din gen, a cărui legendă a cam scăpat de sub control. Original nu înseamnă capodoperă. Inovator nu înseamnă capodoperă. Foarte bun nu înseamnă capodoperă.

Dar ‚Memento’ e tot ce am spus mai sus şi poate chiar mai mult.

Acum să vedem cum este ‚Inception’.

Articole recomandate
Primele recenzii : Inception (2010)
Recenzie The Ghost Writer / Marioneta (2010)
Splice trailer