Recenzie The Machinist / Maşinistul (2004) - Slab ... mental

Filmul ‚The Machinist’ nu e nicidecum slab, dar personajul principal este ... din mai multe puncte de vedere. Întâi fizic, e de-a dreptul dureros să îl vezi pe Christian Bale la bustul gol, cu care ne-am obişnuit muscular, puternic. Pentru filmul lui Brad Anderson, actorul a slăbit mai bine de 30 de kilograme pentru a ajunge la trupul degradat al lui Trevor Reznik, un muncitor obişnuit ce trece printr-o perioadă dificilă.

„Dacă ai fi mai slab, nu ai mai exista” îl avertizează cele două femei cu care se vede în îndelungul său timp liber, una prostituată, cealaltă chelneriţă. Îndelungul său timp liber, dacă cauzează un semn de întrebare, se datorează incapacităţii sale de a dormi. Stevie ( Jennifer Jason Leigh) încearcă să îl relaxeze pe clientul său diferit spunându-i că tuturor li se mai întâmplă. Apoi Trevor îi mărturiseşte că insomnia sa durează de un an, moment în care filmul renunţă la continua expunere a oaselor proeminente ale actorului Christian Bale, căutând în psihicul său la fel de firav.

Un accident ce lasă un coleg de muncă fără mână, persoane văzute doar de acesta, puzzle-uri (aparent) complicate, psihicul lui Trevor e un mister transformat în teoria conspiraţiei.

Pe o muzică asemănătoare cu cea a unui horror de la începutul cinematografiei vorbite, Trevor începe să acţioneze, convins că se află într-un mare complot. A spune că noi ştim că nu e aşa sau dimpotrivă că ştim că e aşa e un joc de dat cu banul. În astfel de filme, doar autorul poate hotărî versiunea şi doar dacă vrea ne-o face cunoscută la final.

În acelaşi timp, astfel de filme sunt obligate, prin genul lor, să creeze îndoiala în mintea spectatorului, ceea ce ‚The Machinist’ nu face. Nu e nevoie de timp pentru a lua o poziţie faţă de personaj şi poveste, iar nimic nu se interpune între viziunea propie. Chiar dacă oricând, prin genul său, ,The Machinist’ putea veni cu surpriza (într-un fel vine), spectatorul a fost lipsit de palpitaţii şi nici nu a avut de explorat cu adevărat psihicul acestui personaj, pentru că s-a preferat ca gen thrillerul psihologic, în loc de drama psihologică.

Pentru interpretarea lui Christian Bale era necesară drama psihologică, şi nu thrillerul. Iar cel mai nedrept ar putea fi pentru Christian Bale. Cu toate că începutul permite implicarea sa, transformând fiecare cadru în groază, materialul nu mai permite decât în final întâlnirea cu aspiraţiile actorului.

Sincronizarea este ceea ce lipseşte acestui film impresionant şi poate inspiraţia regiyorului de a se regrupa când a dat peste interpretarea lui Christian Bale. Şi asta e o slăbiciune uşor de înţeles. Ca artist nu vrei să renunţi la propia viziune pentru alt artist. Atunci când se lucrează în echipă uneori este însă necesar.

Foto : Filmax Group

Articole recomandate
Recenzie Stalker / Călăuza (1979) - În căutarea speranţei
Recenzie Solyaris / Solaris (1972)
Recenzie The Ghost Writer / Marioneta (2010)