Recenzie The Girl with the dragon tattoo / Bărbaţi care urăsc femeile (2009)

Există foarte mult potenţial în prima adaptare cinematografică a trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson, care nu a avut deloc nevoie de filme pentru a deveni un succes mondial de anvengură. Filmele americane în lucru cu siguranţă vor ajuta seria să câştige şi mai multă popularitate. Seria suedeză însă mai degrabă şi-a câştigat popularitatea ( internaţional cel puţin) datorită cărţilor.

Astfel, în prima jumătate a lui 2010, pe teritoriile americane filmul a avut cele mai mari încasări ale unei producţii străine, depăşind cu uşurinţă argentinianul premiat cu Oscar ‚El Secreto de sus ojos’ sau francezul comparat ( excesiv) cu ‚Godfather’ ‚Un prophet’ şi asta deşi ‚The Girl with the dragon tattoo’ este clar inferior celor două. În original ‚Man som hatar kvinnor’, în română ‚Bărbaţi care urăsc femeile’ poate fi însă un promiţător început pentru dărâmarea barierei limbii, care curios se manifestă foarte puternic în cinematografie, dovedind că pentru publicul larg limbajul cinematografic rămâne doar secundar.

Noomi Rapace, într-un rol care ar trebui să se manifeste puternic în cariera sa, este în film Lisbeth Salander, eroina trilogiei începute cu ’The Girl with the dragon tattoo’. Hackeriţă profesionistă şi un fel de detectiv, cu un aspect neconvenţional, ea îşi face treaba profesionist, însă nu e genul de persoană foarte comunicativă. Se simte mai confortabil să facă dosare detaliate, pe care să le înmâneze celor interesaţi. Misiunea sa este momentan jurnalistul Mikael Blomkvist, ce recent a pierdut un proces important împotriva unui om corupt. Condamnat la trei luni de închisoare, acesta este angajat de un anume Henrik Vanger pentru a investiga dispariţia nepoatei sale petrecută acum 40 de ani înainte de ispăşire.

Tot ceea ce mulţi alţii nu au reuşit să facă, până la urmă acest Mikael va reuşi, cu ajutorul lui Lisbeth. Dar ceea ce ni se oferă rămâne doar un început, fiindcă acela rămâne doar un mister secundar pentru o carte, pentru un film. Lisbeth este adevăratul mister al acestei serii. La cei 24 de ani ai săi, fără să ni se explice de ce, Lisbeth încă are nevoie de un tutore, care se dovedeşte a nu fi deloc ocrotitor. Ba chiar dimpotrivă. El o ameninţă pe eroina noastră cu reinternarea într-un spital de boli mintale dacă nu se supune lui.

Lisbeth pare pierdută, dar nu este. Are puterea de a îndura, dar îşi plănuieşte rapid şi inteligent scăparea şi răzbunarea. Inteligenţa este cea care îi controlează furia, ce numai într-un mod calculat se manifestă în acţiunile sale violente împotriva bărbaţilor. Poartă o ură puternică acestora, o ură ce devine barieră în relaţia sa cu Mikael.

Este un personaj foarte bine construit, care într-un mod curios nu ajunge să îşi atingă potenţialul, cel puţin în această primă parte într-adevăr misterioasă, dar într-un final departe de un impact pe atât de puternic pe cât titlul reuşeşte. Dezvăluirea misterelor, reapariţia naziştilor, brutalitatea crimelor, formarea echipei rămân familiare şi nesurprinzătoare. Fără să se greşească nimic, filmul păseşte pe un drum prestabilit, lipsit de emoţie. Rămâne să vedem cum se va manifesta potenţialul în celelalte două părţi, precum şi în viitoarea trilogie americană, ce va fi începută de David Fincher. Potenţialul cu siguranţă există. La fel şi curiozitatea unui număr foarte mare de spectatori.

Trailer

Recenzii recomandate
Recenzie Solyaris / Solaris (1972)
Recenzie Kynodontas / Dogtooth (2009) - Alegerea izolării
Recenzie The Ghost Writer / Marioneta (2010)