Recenzie Fight Club (1999) - O minte periculoasă se eliberează

Face asta iniţial apelând la mila / simpatia unor oameni pe care îi lasă să creadă lucruri dureroase despre el. Apoi, după întâlnirea cu Tyler Durren ( Brad Pitt), personajul principal fără nume ( Edward Norton) îşi eliberează durerea ( care pentru unii va fi doar plictiseala) lovind şi fiind lovit.

‚Fight Club’ al lui David Fincher este un cult a cărui imagine pentru necunoscători e construită pe partea mai puţin interesantă a filmului, adică luptele voluntare eliberatoare ( de ce vrea să îşi imagineze fiecare) dintre proscrişii societăţii. Ei sunt nişte paria pentru că au cunoscut dezamăgirea, care indubitabil pentru unii va fi luată drept simplă şi deranjatoare prostie. Dar dacă e dezamăgire, atunci aceasta se luptă cu ei, cu lumea în alt fel, mai ingenios, mai curios, mai inteligent în primele 20 de minute ale filmului. Violenţa adevărului se transformă apoi în violenţă fizică, a cărui popularitatea creează o mişcare extremistă destul de întins răspândită pentru ca nimeni să nu oprească acest vis eliberator.

Dar chiar dacă nu este structurat ca un film misterios ( structura e o combinaţie isteaţă şi originală ce apelează la destul de multe genuri), ,Fight Club’ are un mister de dezvăluit, pe care pare că vrea ca spectatorul să îl descopere înainte ca povestea să vină cu explicaţia, nu neapărat cerută. Şi asta pentru că după desluşirea misterului apărut de nicăieri şi totuşi mereu hrănit, filmul face ceea ce puţine altele mai fac, şi anume merge mai departe. Dificultatea sa în a atinge măreţia care atât de multă lume crede că o deţine este că deşi spectatorul acceptă fără mari insistenţe să descopere toate acţiunile personajelor, niciodată după cele 20 de minute de la început, spectatorul şi filmul nu mai sunt captivaţi de psihicul problematic al personajelor. Edward Norton şi Helena Bonham Carter strălucesc, în timp ce Brad Pitt e pe acolo, deloc rău. Mai mult decât calităţilor personale, impresia despre actori este legată de complexitatea personajelor.

Destinaţia nebuniei e periculoasă şi nesigură, mintea caută salvarea şi îşi întinde capcane, ,Fight Club’ nu şochează, nu rezolvă dilemele minţii, dar le creează convingător şi interesant.

Trailer

Articole recomandate
Recenzie Splice / Hibrid (2010) - Evoluţia unei noi creaturi
Trailer & primele recenzii : Black Swan / Lebăda neagră (2010)
Trailer Saw 7 3D