Recenzie The American (2010) - Un asasin îşi încarcă arma

George Clooney cu arma lui James Bond în mână pe posterul filmului, ,The American’ a lăsat foarte multă lume ( iar neinformaţii vor continua în acelaşi stil) să se aştepte la un nou film Bond în care personajul principal, un asasin în prag de retragere, împuşcă în toate părţile, face cascadorii din cele mai imposibile şi salvează fata. Dar aşteptările sunt cum nu se poate mai greşite. Jack sau Edward nu e un asasin de acest tip, lui îi i-a mai mult timp să îşi creeze arma, decât să o folosească.

De aceea pe unde trece el, liniştea e mai prezentă ca în ‚Poliţist, adjectiv’ sau alt film minimalist românesc. Nu exact ca în ‚Le samourai’, filmul cu care a fost comparat de mulţi critici internaţionali, dar uşor de sesizat de toţi spectatorii obişnuiţi să le fie invadate urechile de sunete din cele mai puternice. În micul orăşel ( poate chiar un sat) din Italia, unde personajul principal misterios îşi îndeplineşte ceea ce vrea să fie o ultimă misiune, el trebuie să treacă neobservat. Fiind american, asta e mai greu, dar aparenţa unei meserii de fotograf e necesară pentru ca bănuielile să fie cât mai reduse.

Sarcina sa îi cere să stea cât mai departe de lume, pentru că de la distanţă bănuielile apar mai greu. Preotul Benedetto ( Paolo Bonacelli) are o tehnică mai aparte de a îşi face idei despre oameni, mâinile acestora. Mâinile lui Jack / Edward nu sunt cele ale artistului care pretinde a fi. Iar preotul Benedetto nu e singurul de care asasinul singuratic se va apropia. Prostituata Clara ( Violante Placido) vede dincolo de ceea ce clientul său nu spune, iar asasinul vede dincolo de imaginea sa de prostituată, cel puţin în anumite momente. Modul în care e construit nu îi permite să aibă încredere în oameni, în permanenţă chipul lui George Clooney arătând un personaj care vede pericolul din toate părţile, inclusiv ( sau mai ales) noaptea când se declanşează un cod roşu la cel mai mic zgomot, produs poate involuntar de personajul din greşeală adormit.

E un personaj care împinge sarcina lui George Clooney dincolo de cuvinte, un loc în care mai niciodată nu l-am văzut pe acest actor obişnuit să se folosească de dialog pentru a manipula spectatorul. E un teritoriu nou, ciudat chiar pentru spectator, dar pe care actorul păseşte din ce în ce mai convingător în timp ce personajul refuză să fac un pas diferit, în afara perimetrului impus de lupta pentru supravieţuire.

E un film neaşteptat, venit de la Hollywood, dar cu spirit europeano-oriental, în care personajele nu fug de noi, ci ni se arată direct. Prin această formă de prezentare, ele nu devin nemisteriose, ba curiozităţile se repetă insistent şi pentru spectator. Avem un personaj în faţă care ni se arată, dar care rămâne neînţeles, iar asta e provocator. Tot provocatoare sunt şi scenele de sex între George Clooney şi superba Violante Placido, şi ele diferite de cele standard.

Bazat pe cartea ‚A very private gentleman’ de Martin Booth, filmul regizat de Anton Corbjin, care a colaborat la multe videoclipuri ale unor formaţii ca Depeche Mode sau U2 şi care şi-a făcut debutul în cinematografie cu biopicul ‚Control’, ,The American' e superb, tăcut, dar provocator. Dacă vizionarea se face cu mintea deschisă, veţi descoperi un film bun.

Articole recomandate
Trailer The American (2010) – Ultima misiune a lui George Clooney
Recenzie Fight Club (1999) - O minte periculoasă se eliberează
Recenzie The Girl with the dragon tattoo / Bărbaţi care urăsc femeile (2009)