„Război şi foame. Aceeaşi poveste” scrie pe ecran, iar noi le dăm dreptate scenariştilor ( cei doi regizori) mai rapid decât ei apucă să aducă şi „dar”-ul. Sunt teme în cariera unor regizori care se manifestă obsesiv, dar temele propagandiste ale filmelor lui Eisenstein au ajuns la ‚Oktybar’ să devină cam insuportabile.
Regizorul de altfel a fost însărcinat, datorită reacţiilor internaţionale foarte bune, cu realizarea acestui film pentru a aniversa 10 ani de la evenimentele prezentate în film : revoluţia din 1917. Scenele, în acelaşi spaţiu propagandist ca în ‚Greva’ şi ‚Crucişătorul Potemkin’, sunt de data asta foarte bine documentate. Iar în sfârşit şi revoluţia se întâmplă, încheind această temă devenită obositoare.
Diferenţe însă se găsesc. Personajele pentru prima oară sunt chiar destul de bine definite în această luptă de mulţime, pentru că ele sunt istorice. De exemplu, scena de început a filmului prezintă demolarea statuii ţarului. Una din victoriile revoluţionarilor ni-l prezintă şi pe Lenin.
Răul absolut de altfel rămâne portretizat aproape exclusiv în aceste personaje, în timp ce ni se arată cum inamicii acestora acţionau împotriva revoluţionarilor datorită propagandei. Să îl vezi pe ţar denumit „dictator”, cunoscând puţin istoria Rusiei, creează un moment în care mai că nu te poţi abţine din râs.
Din punct de vedere cinematografic, montajul lui Eisenstein continuă să se dezvolte, făcându-l puţin pretenţios. Adăugând şi subiectul repetativ, la fel ca şi pentru publicul rus al acelei perioade, ,Oktyabar’ se luptă să intereseze, deşi e creat de un geniu. Asta e important, indiferent că va câştiga sau va pierde.
Recenzii recomandate
Bandiţii poeţi – Bonnie şi Clyde
Recenzie La moara cu noroc (1957) - Filmul după nuvela lui Ioan Slavici
Recenzie Solyaris / Solaris (1972)
0 comentarii on "Revoluţia în sfârşit – Oktyabr"
Trimiteți un comentariu