Motivul unei revoluţii – Crucişătorul Potemkin

Dacă se caută motivul unei revoluţii sau se încearcă o revoltă ( dar mai ales prima) ‚Crucişătorul Potemkin / Batlleship Potemkin’ e un film care arată cum se face propagandă. Sergei M Eisenstein o face atât de bine în cel de-al doilea film de lung metraj din carieră, încât scena scărilor de la Odessa a devenit pentru mulţi un eveniment istoric, deşi lucrurile au stat puţin diferit.

Lansat în acelaşi an cu ‚Greva’, ‚Crucişătorul Potemkin’ reia aceleaşi teme propagandiste din primul său film, îşi dezvoltă montajul şi creează cel mai mare succes cinematografic al regizorului, nu neapărat la publicul larg, cât la cel de specialitate. Astfel, acesta încă continuă să fie considerat unul din cele mai influente filme din istoria cinematografiei. Şi nimănui nu îi pasă că filmul se deschide cu mesajul lui Stalin.

Narativ filmul păstrează ( în mare) elementele ‚Grevei’. Mici schimbări însă apar. Structurat în 5 episoade, în loc de 6, există un personaj în film care se manifestă pentru o perioadă mai lungă de timp decât oricare altul. În interpretarea lui Aleksandr Antonov, Grigory Vakulinchuk este cel care devine liderul marinarilor, care întorşi din război, sunt din nou supuşi unor condiţii inumane de viaţă.

Într-una din scenele de început, marinarii se revoltă cu privire la hrana lor necomestibilă. Unul dintre aceştia arată unui superior de ce este necomestibilă, iar acesta insistă că hrana poate fi consumată, deşi este clar inclusiv pentru el că lucrurile nu stau aşa. Refuzul marinarilor de a consuma respectiva hrană se transformă în condamnare la moarte, când acest Grigory Vakulinchuk îndrăzneşte să spună „fraţilor”.

Revolta, deşi duce la un câştig, încheie viaţa lui Grigory, care este dus la Odessa, unde mai întâi o masă de oameni, mai mare decât în ‚Greva’, se adună pentru a-l comemora şi apoi pentru a se revolta. Plecarea curcişătorului Potemkin păstrează masele de oameni pe scările Odessei, până când gloanţele încep să vină din puştile celor care reprezintă răul absolut.

Restul e istorie cinematografică, una din cele mai importante, cunoscute şi discutate scene din istoria cinematografiei, pe care probabil însă atât de mulţi nu au cunoscut-o.

Este scena care poate deveni uşor motivul unei revoluţii, dovedind puterea cinematografiei asupra tuturor. Pentru un moment din nou răul este absolut, iar binele este învins. Din nou un copil este asasinat ( ba chiar doi).

Dar după această scenă, filmul continuă, iar o parte a răului absolut răspunde la ‚fraţilor’ şi devine bine absolut. Asta e propagandă, dar scena de la Odessa rămâne unul din vârfurile cinematografiei.

Recenzii recomandate
All Quiet on The Western Front / Nimic nou pe frontul de vest (1930)
Recenzie Noz w wodzie / Knife in the water (1962) - El e Roman Polanski
Recenzie The Good, the Bad and the Ugly (1966) - Din epoca de aur a westernului