Sunt multe alegeri pe care Bella trebuie să le ia în ‚
Twilight Saga : Eclipse’, în română ‚
Saga Amurg : Eclipsa’. Dar nu îi va fi atât de greu pe cât ne-am aştepta.

‚Totul începe cu o alegere’ simplifică producătorii. Probabil cei mai mulţi se gândesc la Edward şi la Jacob. Dar a-l alege pe Edward, înseamnă şi a alege nemurirea, despărţirea de bătăile inimii, de părinţii săi, de viaţa obişnuită de adolescentă, de virginitatea sa ( Edward nu acceptă să o transforme în vampir decât după nuntă, iar până la nuntă cum Edward e de modă veche şi ţine la tradiţii, fata e obligată să aştepte).
Bineînţeles că ştim care va fi alegerea Bellei, cu toate că finalitatea ei va putea fi văzută într-un viitor amânat, dar această falsă întrebare pe care şi-o pune ne oferă puţin aer mai curat, căci discuţiile lungi încărcate de declaraţii învechite ( nu fiindcă Edward e de modă veche, ci pentru că încă are dificultăţi de a le face credibile) am tot avut. E timpul să ne uităm în jur şi să aflăm şi ceva din poveştile celorlalţi, până acum obligaţi să stea la distanţă.
Istoriile acestora sunt cele mai artistice momente ale filmului, poate şi pentru că sunt momente scurte, iar astfel nu dispun de timp pentru a apela la vorbe mult prea uzuale prezentate drept cugetări filozofice. Va fi foarte interesant să auzim poveştile unui Jasper şi a unei Alice, pe care nu am fost lăsaţi să îi vedem dincolo de machiajul de un alb uşor exagerat, totul sub forma unor confensiuni ce vor să o pună pe gânduri pe Bella.
Dar Bella nu are nimic de ales. Privind la personajul ei, care la începutul şi sfârşitul filmului se află în faţa aceleiaşi întrebări ca la finalul din ‚New Moon’, ne dăm seama că se cam trage de timp. Alegerea a fost făcută de la început, iar ceilalţi tot insistă să se mai gândească, ceea ce financiar vorbind, pentru unii este extraordinar.
Alegerea autoarei a fost făcută, ceea ce lasă în final seria cinematografică fără alegeri. Producătorii l-au ales însă bine pe
David Slade ca regizor, dar amprenta sa este invizibilă într-un ‚Eclipse’ ce a ales să nu îi mai plictisească pe iubiţii târâţi de iubite în cinematografe şi să le ofere un blockbuster şi mai pentru ei, cu toate că am observat că băieţii care vin sunt singuri, în timp ce fetele îşi aleg prietenele sau mamele drept companie.
Asta înseamnă că ceea ce se va întâmpla pe ecran va fi mai agreabil ca plăcere vinovată decât ‚New Moon’, mult mai agreabil. Dar nu şi mai artistic. S-ar putea să fie o alegere subiectivă, dar primul film din serie cred că a avut cele mai bune intenţii artistice. Şi intenţiile lui Catherine Hardwicke s-au şi materializat într-un film cu propiul stil. Intenţiile ( artistice) ale lui David Slade nu par că au existat. Dar a îndeplinit cerinţele producătorilor foarte bine.
Taylor Lautner i-a luat-o înainte lui
Robert Pattinson. Primul indiciu e că la cinematograful unde am văzut filmul, numele acestuia a fost preferat pentru a sta mare scris lângă cel al lui
Kristen Stewart. Nu doar pentru că are muşchii la vedere, dar şi pentru că povestea e din nou mai aproape de el, iar Robert Pattinson nu se abţine să mai falseze din când în când, acesta iese câştigător.
Într-un cort din vârful unui munte, Bella, Edward şi Jacob aşteaptă lupta decizivă dintre grupul Cullen şi armata Victoriei cea răzbunătoare. Bella doarme în braţele lui Jacob. Edward şi Jacob discută. Chiar dacă încă telenovelistic, probabil mult de spus are materialul sursă, triunghiul amoros funcţionează aici. Dar îi ia vreo jumătate de oră pentru a se forma. Apoi, barierele uşor se dărâmă.
Astfel ‚Twilight Saga : Eclipse’ se foloseşte de o a doua şansă pentru a deveni un blockbuster uşurel, cu un succes fenomenal. Sunt mai multe lupte, există puţin horror, dar alegerea e făcută de mult, iar acesta nu e un film horror.