Două teaser trailere : Aurora ( Cristi Puiu, 2010)

După 5 ani de la succesul internaţional avut cu 'Moartea domnului Lăzărescu', Cristi Puiu revine în cinematografe cu filmul 'Aurora', selectat în cadrul secţiunii Un Certain Regard la Cannes 2010.

Spre deosebire de alte filme ale sale, regizorul român va şi juca rolul principal în acest nou film.

Primele reacţii sunt din cele mai bune. Românii îl vor putea vedea pentru prima oară în cadrul TIFF 2010.

Două teaser trailere au ajuns pe net până atunci.

Trailer : Metropolis refăcut

Capodopera lui Fritz Lang care a inspirat numeroase capodopere viitoare ale cinematografiei, printre care 'Star Wars' sau 'Matrix' a fost restaurată, fiind pregătită pentru relansarea în cinematografe.

Un trailer ce promovează filmul restaurant, ce conţine mai mult de 20 de minute prezentate pentru prima oară, îl puteţi vedea mai jos.



Varianta restaurată a fost prezentată la Berlin anul acesta, când evenimentul a fost urmărit via Internet la calitate redusă de mulţi fani care aşteptau să vadă întreaga versiune.

Norocoşii care vor ajunge anul acesta la TIFF, vor putea vedea de asemenea această variantă nouă.

• Despre alte capodopere horror din era mută citiţi Originile filmului horror. Mai ne este frică de Doctor Caligari?

Recenzie film : The men who stare at goats (2009)

George Clooney într-o nouă satiră sună foarte bine. Sau ar trebui să spun suna? Surprinzător, da suna. Fiindcă dacă la ‚Welcome to Collinwood’ sau la ,Burn after reading’ nu te puteai opri din râs la ‚The men who stare at goats’ glumele funcţionează rareori pentru a crea un zâmbet.

Ceea ce e şi mai descurajator este că asta se întâmplă în condiţiile în care pe lângă George Clooney, distribuţia mai se poate lăuda cu Ewan McGregor, Jeff Bridges sau Kevin Spacey. Ştiu că pare imposibil, dar aşa este. Tot ceea ce pe hârtie poate că suna extraordinar, gen unul din cele mai bune filme ale anului, s-a dovedit a fi total pe lângă.

Un alt film care a făcut acelaşi lucru recent este ‚Nine’. Aşadar, comparativ ‚The men who stare at goats’ este pentru George Clooney ( satiră), ceea ce este ‚Nine’ pentru Sophia Loren ( muzical). Ratare.

Recenzie film : Bakjwi / Thrist (2009)

Vampirii nu o duc prea bine în ultima perioadă artistic vorbind. Au rămas fără putere, fiind folosiţi exclusiv în mod superficial de un Hollywood care chiar reuşeşte prin marketing să facă să conteze din ce în ce mai puţin adevărata artă. Superficial, suntem introduşi unor personaje care pot reprezenta plăceri vinovate, dar care fac un deserviciu unui gen şi aşa decăzut.

Din fericire încep să apară şi altfel de filme despre vampiri. În ‚Thrist’, film regizat de Chan-wook Park ( Oldboy), vampirul din rolul principal nu mai este un actor capabil să creeze rânduri la casa de bilete formate din adolescente extaziate să îl vadă pe eroul principal dezbrăcat. E un actor adevărat. Iar filmul nu se foloseşte de efecte speciale pentru a ţine treaz publicul. Nu are nevoie. În schimb, spune o poveste de dragoste sângeroasă ( dar nu neapărat în sensul în care credeţi), de o intimitate cum nu ne-a mai fost dat să vedem de ceva vreme.

De fapt, nici nu contează prea mult faptul că eroul principal este vampir. La început el nici nu este. Ajunge să fie însetat de sânge după ce participă la un experiment al cărui singur supravieţuitor este, pentru ca apoi să continue să fie uman în fiecare acţiune a sa, spre deosebire de partenera sa, care se lasă ghidată exclusiv de plăcere. Conflictul acesta este şi cel care va hotărî finalul într-un fel superb, dar poate nedorit. Superb rămâne datorită modului asiatic de a face film. De pus pe listă mai ales pentru a ne face un serviciu şi a nu renunţa la poveştile cu vampiri.

Recenzie film : Iron Man 2 (2010)

În 2008, primul Om de Oţel apărea pe ecrane, cucerind atât publicul, cât şi critica, într-un mod aşteptat sau mai neaşteptat. Ideea e că s-a întâmplat. Sigur ‚Iron Man’ nu a fost ‚Batman’, dar spre bucuria multora nu a fost nici ‚Transformers’. A fost un film nelipsit de bun simţ, care a reuşit să facă bani, tratându-se pe sine ( şi astfel şi publicul) cu un minim de respect. Şi asta a fost important.

În 2010, partea a doua a filmului soseşte într-o perioadă în care efectele 3D au pus stăpânire pe cinematografele din toată lumea. Ca şi în 2008, filmul nu şi-a propus să fie nominalizat la 9 premii Oscar precum Avatar, dar şi-a propus, printre altele, să aibă cel mai bun prim week-end de box-office. Şi există foarte foarte multe şanse ca asta să se întâmple, în condiţiile în care lumea umple sălile de cinema cu un hulit Clash of the Titans. Fiindcă ‚Iron Man 2’ nu este un film rău, ba chiar dimpotrivă, dar sigur nu este nici extraordinar.

Omul de Oţel e exact cum l-am lăsat, puţin narcisist, puţin mai mult arogant ( depinde cu cine vorbeşte) şi cam pe moarte, acesta este probabil cel mai popular om de pe planetă, lucru care nu convine unora. Ivan Vanko ( Mickey Rourke – nu extraordinar şi niciodată memorabil), un om de ştiinţă rus, îi devine inamic. După ce este învins de eroul preferat al planetei, ajunge la închisoare, dar bineînţeles e cumva eliberat, perfect pentru a plănui sfârşitul carierei Omului de Oţel. În „sprijinul” său, Omul de Oţel se pierde cu firea în câteva rânduri, dar se regăseşte printr-un subplot simpatic, dar nu destul de dezvoltat.

Şi asta pentru că este foarte clar că ‚Iron Man 2’ a căutat să impresioneze prin efecte. Văzut în 2D, efectele sunt atât de bune, încât promit chiar şi mai multă spectaculozitate la o vizionare în IMAX. Dar dincolo de acestea, filmul în sine nu poate fi altceva decât un film de entertainment reuşit.

Iar asta e un succes, ţinând cont că nu pare că şi-a dorit mai mult. Sigur că filmul nu este scutit de elementele superficiale şi de scene de acelaşi tip, dar atâta timp cât există efecte speciale ochiul este furat de acestea de la acelea.

Actorii joacă în general bine, fără să reuşească să impresioneze, fiindcă genul de lucruri care pot impresiona la un actor nu pot fi nişte costume de ultimă oră sau cine ştie ce mişcări supraelastice. Ceea ce în final e în dezavantajul lor şi în dezavantajul filmului. Poate că aceste lipsuri nu ar trebui luate ca mici detalii, fiindcă ele nu sunt detalii, dar de data asta, poate că pentru că filmul a fost lansat în România înainte altor ţări din Vest, dar nu neapărat, putem să nu îl depunctăm foarte mult pentru ele.

Asta fiindcă faţă de alte producţii hollywoodiene ,Iron Man 2’ reuşeşte să fie relaxant.

Recomandare : Recenzie film : Kick Ass (2010)