vineri, 5 aprilie 2013

Comparații - Poziția copilului

Publicat de FLORIN la 14:08
Poziția copilului are mare noroc cu Luminița Gheorghiu.
Nu mai este deja un secret. Filmul românesc Poziția copilului premiat la Berlin cu Ursul de Aur a reușit ceva ce nu multe alte filme premiate în festivalurile de afară au reușit : a cucerit și publicul din România, devenind cel mai de succes film autohton din ultimii 10 ani. Cum de s-a întâmplat asta? Marketingul poate uneori crea mici miracole. Uneori ajută și puțină mediocritate.

De departe însă aspectul care a cântărit cel mai bine în favoarea filmului lui Peter Călin Netzer a fost tema universală aleasă. Pentru a putea privi dincolo de foarte detestatul minimalism, spectatorul obișnuit de cinema avea nevoie de ceva ce regizorii români nu au prea vrut să îi dea : o situația cunoscută ( dacă nu direct, cel puțin indirect) din viața sa de zi cu zi, dar fără alte metofere, politici sau filozofii. Mulți spectatori români s-ar putea să nu fi  acordat nicio șansă Noului Val Românesc tocmai datorită dezinteresului pentru avorturi din vremuri ceaușiste, plimbări cu salvarea sau călugărițe lesbiene.

Nu spun că nu a mai existat până acum această deschidere față de publicul românesc și din partea altor regizori. Exemplul care îmi vine cel mai ușor în minte este Marți, după Crăciun al lui Radu Muntean, care a încercat să se distanțeze de multe din criticile venite din partea unei părți a publicului românesc față de filmele românești, alegându-și cele trei personaje principale din clasa de mijloc și oferind o temă ( din nou) mai cunoscută : infidelitatea. Filmul, din păcate, nu a avut pe ce să își construiască strategia de marketing, nu a avut o interpretare atât de ușor de admirat din partea vreunui actor precum găsim la Luminița Gheorghiu aici ( și foarte bine că găsim), nu a avut atâta banalitate. În memoria publicului român s-ar putea foarte bine ca Poziția copilului să fi câștigat, în memoria mea vor rămâne scenele de deschidere dintre Mimi Brănescu și Maria Popistașu înainte oricărei scene de aici. Și Marți, după Crăciun nu este nici măcar unul din filmele mele românești preferate ( l-am văzut o singură dată).
Da, îndrăznesc să spun, deși poate părea invidie ( s-ar putea să și fie, dar nu este în interesul meu, ci al altor filme la care țin mai mult), că Poziția copilului nu este un film  foarte special, ceea ce nu înseamnă că nu își merită succesul din plin, dar asta doar pentru că este deștept. Iar ”deștept” înseamnă ceea ce nu prea poate fi admirat la un film sau la un regizor, cel puțin nu din partea mea, anume un pas în spate. S-ar putea să nici nu fie un pas în spate voluntar, cât unul care ține de limitele creatorilor. De fapt, Peter Călin Netzer este tot pe unde a rămas cu Medalia de onoare ( cu excepția scenei finale, unde face ceva nou), sprijindu-se tot atât pe Luminița Gheorghiu, cât s-a sprijinit pe Victor Rebengiuc. Scenaristul Răzvan Rădulescu este cel care face un pas înapoi sigur, reciclând scene cunoscute fără același efect. În fond și aici avem o scenă la masă precum în 4 luni, 3 săptămâni și două zile, dar nu are același impact precum acolo.  Dimpotrivă, chiar pare o alegere gratuită discuția propusă despre fluide care nu ajung unde vor personajele. De fapt, scoțând din calcul accidentul care obligă interacțiunea dintre mamă și fiu, parte care nu face decât să reia aspecte subliniate mult mai  bine în alte filme despre sistemul legal din România, inclusiv  întâlnirea, în altă ipostază, cu Vlad Ivanov ( care continuă să stăpânească ecranul la fiecare apariție), filmul nu este atât de diferit ca temă de Felicia, înainte de toate, debutul în regie al lui Răzvan Rădulescu. Aș zice că și această comparație îl avantajează pe cel din urmă, fiindcă cele două personaje principale sunt de departe mai dificil de redus la o tipologie sau la vreun complex, precum se întâmplă aici, unde totul este atât de la îndemâna oricui.

Cât despre actori, Adrian Titieni și Ilinca Goia sunt singurii care mi-au spus ceva nou despre ei. Bogdan Dumitrache nu mi se pare că este altundeva decât a fost în Din dragoste cu cele mai bune intenții, iar Vlad Ivanov, după cum am spus, este cam același. Cât despre Luminița Gheorghiu, și ea strălucește ca întotdeauna, diferența pozitivă ( și pentru film) este că acum ea este personajul principal.

0 comentarii on "Comparații - Poziția copilului"

 

Club de film Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez