„Wow. Tu ai creat toate astea?” îl întreabă Ariadne ( Ellen Page) impresionată pe Cobb ( Leonardo DiCaprio) atunci când aceştia ajung în ultimul ( sau penultimul) lor vis. Şi nu pot fi decât de acord cu ea. Lumea pe care Christopher Nolan ne-o prezintă în noul său film ‚Inception’ ( tradus neinspirat în română ‚Începutul’) impresionează instantaneu. Blocuri care se dărâmă sub privirile noastre, şosele flexibile, o lume lipsită de gravitaţie formează un întreg care are sens să vină dintr-un vis. Dar ce face Christopher Nolan cu această lume?
Răspunsul va fi probabil foarte îmbucurător pentru pasionaţii de filme de acţiune, care cred că privesc ceva unic : explodează. Iar exploziile în afara unor mici surprinzătoare excepţii sunt la fel precum în toate celelalte filme de acţiune. Aşa că nu înţeleg. Care mai este rostul să îţi arăţi puterile imaginaţiei, dacă rezultatul creaţiei tale e redus la a reprezenta doar un mediu diferit pentru ceva la fel de obişnuit? Nu are niciun sens.
‚Inception’ a fost numit cel mai ambiţios film al verii, cel mai original şi cel mai bun. Adevărul este că dacă a existat vreodată vreo ambiţie, probabil ea s-a evaporat undeva între un vis şi un altul, între dorinţa de a crea un film inteligent, dar şi un film neriscant, de acţiune, la fel ca toate celelalte. Vestea este că nu prea merge astfel şi chiar dacă nu poţi să nu recunoşti unele aspecte bune ale lui ‚Inception’, cred că e mai uşor să te bucuri de un film care nu îţi implementează o altă idee despre sine.
Dintr-un vis în altul, în timp ce personajele noastre încearcă să planteze o idee în subconştientul unui moştenitor potent financiar, te vei putea bucura de efecte speciale pline de imaginaţie, piesa lui Edith Piaff şi Marion Cottilard, dar propiul vis despre ‚Inception’ ( acela că e o capodoperă sau cel mai bun film al verii) va dispărea printre atâtea explozii obişnuite şi datorită pretenţiei că filmul e misterios.
Dar ‚Inception’ nu e un niciun vis misterios sau romantic, e doar unul care se pricepe să explodeze. ‚Memento’, semnat de acelaşi Christopher Nolan, se pricepe mult mai bine să se joace cu mintea spectatorului.
‚Inception’ e atât de predictibil, încât „misteriosul” final te va face să nu îţi pui nicio întrebare, ceea ce aş spune că e fatal pentru un film creat ca un puzzle care să fie explorat la infinit, pentru a găsi un posibil sens. Altfel, repet, sunt destule lucruri de admirat la el, dar nu se poate face asta decât în trecere. Următoarea explozie nu vrea să aştepte.
Articole recomandate
Trailer & Preview : Inception (2010)
Primele recenzii : Inception (2010)
Avanpremiere versus premiere : Get him to the Greek sau The Sorcerer’s Apprentice
Răspunsul va fi probabil foarte îmbucurător pentru pasionaţii de filme de acţiune, care cred că privesc ceva unic : explodează. Iar exploziile în afara unor mici surprinzătoare excepţii sunt la fel precum în toate celelalte filme de acţiune. Aşa că nu înţeleg. Care mai este rostul să îţi arăţi puterile imaginaţiei, dacă rezultatul creaţiei tale e redus la a reprezenta doar un mediu diferit pentru ceva la fel de obişnuit? Nu are niciun sens.
‚Inception’ a fost numit cel mai ambiţios film al verii, cel mai original şi cel mai bun. Adevărul este că dacă a existat vreodată vreo ambiţie, probabil ea s-a evaporat undeva între un vis şi un altul, între dorinţa de a crea un film inteligent, dar şi un film neriscant, de acţiune, la fel ca toate celelalte. Vestea este că nu prea merge astfel şi chiar dacă nu poţi să nu recunoşti unele aspecte bune ale lui ‚Inception’, cred că e mai uşor să te bucuri de un film care nu îţi implementează o altă idee despre sine.
Dintr-un vis în altul, în timp ce personajele noastre încearcă să planteze o idee în subconştientul unui moştenitor potent financiar, te vei putea bucura de efecte speciale pline de imaginaţie, piesa lui Edith Piaff şi Marion Cottilard, dar propiul vis despre ‚Inception’ ( acela că e o capodoperă sau cel mai bun film al verii) va dispărea printre atâtea explozii obişnuite şi datorită pretenţiei că filmul e misterios.
Dar ‚Inception’ nu e un niciun vis misterios sau romantic, e doar unul care se pricepe să explodeze. ‚Memento’, semnat de acelaşi Christopher Nolan, se pricepe mult mai bine să se joace cu mintea spectatorului.
‚Inception’ e atât de predictibil, încât „misteriosul” final te va face să nu îţi pui nicio întrebare, ceea ce aş spune că e fatal pentru un film creat ca un puzzle care să fie explorat la infinit, pentru a găsi un posibil sens. Altfel, repet, sunt destule lucruri de admirat la el, dar nu se poate face asta decât în trecere. Următoarea explozie nu vrea să aştepte.
Articole recomandate
Trailer & Preview : Inception (2010)
Primele recenzii : Inception (2010)
Avanpremiere versus premiere : Get him to the Greek sau The Sorcerer’s Apprentice