miercuri, 30 iunie 2010

Recenzie The Kid / Piciul (1921) - Prima capodoperă Charlie Chaplin

Publicat de FLORIN la 18:09 0 comentarii
La început, Charlie Chaplin a văzut în film o metodă de a face bani, după cum el însuşi declară. Abia apoi au venit aspiraţiile artistice care atinse l-au transformat în o legendă cinematografică.

The Kid / Piciul’ este foarte probabil prima capodoperă a acestui minunat om de film. Dacă până în 1919, Chaplin a fost foarte prolific realizând o serie largă de scurt-metraje pe an, între ‚A day’s pleasure’ şi ‚The Kid’ trec doi ani care poate spun destul de mult de ambiţiile acestui prim lung metraj al său.

Povestea se deschide cu abandonul unui nou născut de către o mamă (Edna Purviance) într-o maşină care întâmplător ajunge să fie furată, fără ca hoţii să sesizeze copilul. Când îl descoperă la rândul lor îl abandonează pe o stradă mizeră, unde vagabondul gentilom îl descoperă. Cu toate că iniţial şi acesta doreşte să scape de el, ajunge să îi devină tată adoptiv, pentru ca peste 5 ani cei doi să fie de nedespărţit.

Întâmplări nefericite îi aduc însă pe aceştia într-o situaţie în care despărţirea pare iminentă. Scena în care autorităţile încearcă despărţirea vagabondului de fiul adoptat este unul din momentele care fac din film capodopera despre care vorbeam. Emoţionalitatea ei este zdrobitoare. Poate cel mai interesant aspect legat de această scenă ( care concurează cu finalurile lui ‚The Circus’ sau ‚City Lights’ în emoţionalitate) este faptul că nu chipul lui Chaplin este cel care produce emoţia, ci cel al copilului interpretat de Jackie Coogan. Asta demonstrează puterea regizorală a lui Chaplin, cu toate că povestea din spatele interpretării sale nu este deloc artistică.

A două scenă care face din ‚The Kid’ capodoperă este scena visului, în care sunt introduse nişte mesaje profunde, cu subtilitate. Cum s-ar putea interpreta cumpărarea aripilor în Rai? Probabil în mult prea multe feluri pentru a încerca un răspuns.

Pentru un film care se deschide cu „A picture with a smile, and perhaps a tear...” ( Un film cu un zâmbet şi poate o lacrimă ...), finalul filmului este poate cel mai fericit din filmografia artistului. De altfel, ,The Kid’ este unul din primele filme care combină comedia cu drama, combinaţie pe care Chaplin îşi va croi viitoarele capodopere.

Fără îndoială, filmul va rămâne în istorie drept nu doar una din primele capodopere ale lui Charlie Chaplin, ci şi una din primele capodopere ale cinematografiei. Simplu, pur şi simplu de neratat.

Trailer Mănuşile roşii (2010)

Publicat de FLORIN la 15:51 0 comentarii
IPIFF 2010 va fi deschis în acest an de noul film al regizorului Radu Gabrea, printre ale cărui recente filme se regăsesc Cocoşul decapitat şi Călătoria lui Gruber.

Situat în iarna anului 1957, la un an după revoluţia ungară din 1956, "Mănuşile roşii" prezintă povestea studentului sas Felix Goldschmitd, arestat de către Securitate. Arestarea sa face parte din măsurile luate de regimul comunist împotriva oricărui pericol pentru o posibilă revoluţie. După 2 ani de interogări, Felix Goldschmith devine martorul principal în procese ale apropiaţilor săi.

Filmul a fost prezentat şi în cadrul TIFF 2010. Lansarea oficială în cinematografele din România nu este cunoscută încă.

Din distribuţia filmului fac parte Marcel Iureş şi Alexandru Mihăescu.

Un fel de trailer poate fi urmărit mai jos.

marți, 29 iunie 2010

Recenzie Twilight in Forks (2009) - Acesta este oraşul familiei Cullen

Publicat de FLORIN la 18:49 0 comentarii
În primul ‚Twilight’, Bella Swan ne introduce orăşelul în care se va întâlni cu Edward Cullen astfel :

„În statul Washington, sub un val constant de nori si de ploaie este un orasel numit Forks. Populatia: 3.120 de persoane.”

„Aici mă mut” încheie aceasta „complexa” descriere a acestui oraş, pe care fanii cărţilor, dar mult mai corect spus este cei ai filmelor, au început să îl viziteze într-un număr din ce în ce mai mare pentru a descoperi, după cum documentarul ne arată, mai nimic.

Încercând să ne explice cultul Twilight, a vedea ceea ce înseamnă el, prezentarea documentarului cu uşurinţă are o reacţie aversă, ajutând pe cineva să înţeleagă de ce ‚Twilight’ merită, din anumite perspective, răstignit cu tot cu superficialitatea sa.

Forks ni se arată drept un oraş în căutare de reclamă, foarte mulţumit de faptul că a găsit-o. Fiindcă probabil tot fanii Twilight vor vedea acest ‚Twilight in Forks : The Saga of the real town’ cei intervievaţi se arată mai mult decât dornici în a menţine magia găsită de unii, spunându-ne că a existat o familie Cullen care trăia tot mai prin pădure, cu patru copii, unul adoptat şi cine ştie.

Sentimentul produs de modul cum acest documentar e creat e dezgust. În încercarea de a face reclamă oraşului, oamenii merg prea departe, după cum se va dovedi în „extraordinarul” tur Twilight al oraşului, în care şoferul ghid în principiu doar face reclamă diferitelor restaurante din oraş, unde bineînţeles există numeroase produse de consumat.

În rest, acolo nu există nimic Twilight de vizitat. E interesant când unul din locuitorii oraşului, în încercarea de a lăuda talentul autoarei seriei de cărţi Stephanie Meyer, ne spune despre cum aceasta a reuşit să descrie foarte bine oraşul în prima carte, fără ca măcar să îl viziteze. Fără să îşi dea seama autorul remarcii ne spune ce are special acest oraş : nimic. Totul poate fi descris de la distanţă.

Doar spre final, lucrurile se schimbă foarte puţin, în rest documentarul este exemplu perfect despre metode de a stoarce bani de la oameni, fără a le oferi nimic în schimb.

Forks ar putea avea câteva locuri de vizitat, dar cu siguranţă ele nu au nicio legătură cu ‚Twilight’. Sigur, asta nu va opri fanii să meargă să viziteze nimicul, inclusiv din România, după cum spune o intervievată.

Rămâne regretabil că putem fi exploataţi atât de uşor şi cu ce uşurinţă se spun lucruri mult prea mari despre lucruri mici. A se vedea aici comparaţiile dintre ‚Twilight’ şi ‚Star Wars’.

Luna iulie este luna filmelor româneşti la Cinema Patria

Publicat de FLORIN la 18:31 0 comentarii
Pasionaţii de film românesc se pot bucura : începând din 30 iunie RomâniaFilm împreună cu Centrul Naţional al Cinematografiei şi Arhiva Naţională de film, timp de o lună, la cinema Patria vor organiza ‚Nopţi albe cu filme româneşti’.

Aici, pasionaţii bucureşteni de film românesc vor putea vedea la cinema filme care rulează de ani la televiziune. Regizori, actori şi critici de film vor fi prezenţi la evenimente ca invitaţi.

Pentru moment, acestea sunt filmele care ştim că vor rula :

Miercuri, 30 iunie 2010
24.00 Păcală - regia Geo Saizescu
02.00 Balul de sâmbătă seara - regia Geo Saizescu

Joi, 1 iulie
24.00 Secretul lui Bachus - regia Geo Saizescu
02.00 Secretul lui Nemesis - regia Geo Saizescu

Vineri, 2 iulie
24.00 Declaraţie de dragoste - regia Nicolae Corjos
02.00 B.D. în acţiune - regia Mircea Drăgan

Sâmbătă, 3 iulie
24.00 Extemporal la dirigenţie - regia Nicolae Corjos
02.00 B.D. în alertă - regia Mircea Drăgan

Duminică, 4 iulie
24.00 Liceenii – Rock & Roll - regia Nicolae Corjos
02.00 B.D. la munte şi la mare - regia Mircea Drăgan

Luni, 5 iulie
24.00 Astă seară dansăm în familie - regia Geo Saizescu
02.00 Crucea de piatră - regia Andrei Blaier

Marţi, 6 iulie
24.00 Drumul oaselor - regia Doru Năstase
02.00 Trandafirul galben - regia Doru Năstase

Miercuri, 7 iulie
24,00 Misterele Bucureştilor - regia Doru Năstase
02,00 Colierul de Turcoaze - regia Gheorghe Vitanidis

Joi, 8 iulie
24.00 Masca de argint - regia Gheorghe Vitanidis
02.00 Totul se plăteşte - regia Mircea Moldovan

Vineri, 9 iulie
24.00 Răzbunarea haiducilor - regia Dinu Cocea
02.00 Haiducii lui Şaptecai - regia Dinu Cocea

Sâmbătă, 10 iulie
24.00 Săptămâna nebunilor - regia Dinu Cocea
02.00 Zestrea domniţei Ralu - regia Dinu Cocea

Duminică, 11 iulie
24.00 Buletin de Bucureşti - regia Virgil Calotescu
02.00 Căsătorie cu repetiţie - regia Virgil Calotescu

Proiectul este fără îndoială lăudabil, chiar dacă personal foarte puţine filme din lista iniţială îmi spun că merită văzute, dar orele de difuzare cu siguranţă vor fi imposibile pentru mulţi. De aceea proiectul ar trebui reluat şi sub denumirea de ‚Dimineţi cu filme româneşti’.

Preţul unui bilet este de 5 lei.

luni, 28 iunie 2010

Recenzie film : American Teen (2008) - Adolescenţii renunţă la ficţiune

Publicat de FLORIN la 21:48 0 comentarii
Ceea ce face interesant filmul ‚American Teen’, ce prezintă poveştile a patru adolescenţi aflaţi în ultimul an de liceu, este faptul că este documentar. Poveştile clasice cu regina balului cea blondă şi răzbunătoare, rebela pasionată de artă, care cântă într-o formaţie, sportivul şcolii şi tocilarul singuratic sunt găsite în realitate de regizoarea Nanette Burstein şi urmărite timp de un an. Rezultatul funcţionează excelent, fiindcă ştim că de data asta pe ecran apar persoane reale.

Însă ‚American Teen’ se deschide neconvingător. Teama că un documentar nu ar putea lua locul ficţiunii este oferită spectatorului mai ales datorită insistenţei regizoarei de a căuta clişeele din filmele cu adolescenţi cunoscute.

Când însă această explorare insistentă se linişteşte, încet observăm cum persoanele reale devin mai mult sau mai puţin aceleaşi cu eroii dintr-un ‚Reality bites’.

Prin superbe introduceri de animaţie ajungem să le cunoaştem visele, temerile, presiunile create de societate, părinţi, ei însuşi. Şi apoi urmează un an din viaţa lor, ce aduce împliniri, dezamăgiri, renunţări, căutări … de sine, de romantism, de distracţie.

Pe rând fiecare personaj se descarcă în faţa camerei, ce devine un instrument de sprijin pentru idealurile acestora. Poate cel mai bine se foloseşte de ea Hannah Bailey, rebela adolescentă, a cărei poveste devine momentul de strălucire a filmului. Bineînţeles, alegerea ar putea subiectivă, fiindcă toate persoanele întâlnesc camera în momente importante din viaţa lor.

Interesant, afectiv şi cel mai important real ‚American Teen’ găseşte sinceritatea spiritului tânăr, iar asta e un lucru deloc uşor de făcut. El a reuşit.

Trailer

Primele recenzii la Twilight Saga Eclipse sunt bune

Publicat de FLORIN la 11:04 9 comentarii
După ce a avut premiera acum 3 zile în cadrul festivalului de la Los Angeles, ne-am fi aşteptat ca recenziile la ‚Twilight Saga : Eclipse’ să apară mai repede. Le-a luat 3 zile să apară, dar asta e lucru mai puţin interesant. Primele cronici ale filmului spun lucruri de bine despre film.

Asta înseamnă că David Slade a reuşit.

Variety notează de la început :

Surpriza plăcută ( la Twilight Saga Eclipse) este că rezultatul în sfârşit arată mai mult ca blockbusterul pe care această franciză de top îl merită. Dispunând de un buget mai mare, efecte mai bune şi un regizor mai bun ( David Slade) „Eclipse” insistă pe ceea ce funcţionează : starurile”.

Printre altele în recenzie se mai spune că :

David Slade şi scenarista Melissa Rosenberg alternează cu înţelepciune acele scene de dragoste cu zguduituri de film horror

Efectele vizuale s-au îmbunătăţit considerabil.

Eclipse este cel mai cinematic din serie.

Printre critici :

Munca digitală impresionează mai mult decât al altor departamente ( mai slabe).

Hollywood Reporter este de acord cu Variety spunând :

Seria în sfârşit loveşte cu un amestec de romantism şi acţiune fantezistă.

Despre actori :

Cei trei actori din rolurile principale strălucesc sub regia lui David Slade. Stewart cucereşte totul cu o performanţă care surprinde personajul în momente de îndoială legate de partenerul pe care şi l-a ales. Pattinson te face să uiţi machiajul alb şi ciudatele lentile de contact pentru a te concentra pe o persoană care iubeşte o femeie şi cunoaşte sacrificiile pe care trebuie să le facă pentru ca aceasta să rămână cu el.”

Dar „Taylor Lautner este cel care aproape fură filmului cu muşchii săi şi interpretarea cuceritoare. El are cu siguranţă acel factor pe care Hollywood-ul în caută”.

Aşadar, Eclipsa se pare că vine cu neaşteptatul, ceea ce însă s-ar putea să nu fie de ajuns. La 3 zile de la singura prezentare a filmului în cadrul festivalului de la Los Angeles, filmul are deja un rating de 3,7 din peste 2000 de voturi pe imdb, cele mai multe clar provenite de la persoane care nici măcar nu au văzut filmul.

Prin comparaţie, după 4 zile în toate cinematografele din America de Nord, ‚Knight and day’ abia se apropie de 1400 de voturi, iar ‚Jonah Hex’, după 10 zile în cinematografele din America de Nord, se apropie de 1500 de voturi.

Asta cred că în primul rând arată superficialitatea multora din cei care critică seria Twilight cu atâta ardoare, dar lipsiţi de orice fel de obiectivitate.

Dar, acestea sunt doar primele două recenzii. Premiera oficială din România va avea loc pe 2 iulie, însă filmul va putea fi vizionat în regim de avampremieră din 30 iunie.

Toy Story 3 rămâne lider de box office. Grown Ups întrece Knight and Day

Publicat de FLORIN la 10:08 0 comentarii
Cu toate că noul film al lui Adam SandlerGrown Ups’ a fost primit cu critici mult mai nefavorabile decât ‚Knight and Day’ al lui Tom Cruise, primul a reuşit să încaseze 41 milioane de dolari, în timp ce al doilea 20,5 milioane în cele 3 zile ale week-endului conform primelor date estimative legate de box office-ul american.

Niciunul însă nu a reuşit să depăşească animaţia Pixar ‚Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3’ ce a mai încasat încă 59 de milioane de dolari, ajungând la un total de 227 milioane în 10 zile numai în American de Nord. În România, animaţia s-a clasat pe locul 2 săptămâna precedentă, după ‚Sex and the city 2’.

duminică, 27 iunie 2010

Recenzie The Ghost Writer / Marioneta (2010)

Publicat de FLORIN la 11:53 0 comentarii
Dintre toţi regizorii consacraţi ce şi-au prezentat filmele publicului în acest an, fără îndoială Roman Polanski este cel care se menţine la statura renumelui cu ‚The Ghost Writer / Marioneta’. Mai mult, după un ‚Pianistul’ şi un ‚Oliver Twist’ neasemănător stilului ce l-a făcut cunoscut pe regizor publicului, acesta se întoarce la lumea misterelor printr-un thriller politic cum de mult nu am mai văzut.

Liniştit, fără să încerce să evidenţieze un mister în vreun fel, Roman Polanski cu convingere creează o lume politică în care toţi sunt de bănuit, dar niciunul în mod special.În această lume, este invitat să intre Ewan McGregor, un scriitor talentat de biografii diverse, inclusiv a unui magician, pe care de-a lungul întregului film îl vom cunoaşte ca The Ghost.

Acesta are la timp o lună pentru a scrie biografia fostului prim ministru britanic Adam Lang ( Pierce Brosnan), care foarte inocent face trimiteri spre Tony Blair, timp în care trebuie să îl intervieveze, să găsească cele mai uşor vandabile evenimente din viaţa sa politică şi să rescrie întregul manuscris al fostului scriitor din umbră, mort în condiţii suspecte, dar nu foarte suspecte la început.

Planul său este încetinit atunci când protagonistului biografiei i se aduc acuze de încălcare a drepturilor omului în lupta dusă cu aliaţii americani împotriva terorismului. Cu nervii lungiţi la maxim, lucrurile din casa fostului prim ministru încep să fie cunoscute şi de necunoscut, cum ar fi relaţia apropiată a acestuia cu asistenta Amelia ( Kim Catrall, la cel mai bun rol după Sex and the city) şi cea tensionată cu soţia sa Ruth, ale cărui sfaturi nu le mai ia în considerare foarte mult. Când acesta mai descoperă şi un plic secret al celui pe care îl înlocuieşte, misterul e acolo ( nu am zis complet) pentru a fi descoperit.

Dar poate să facă asta scriitorul în această lume lipsită de indicii clare, plină de conspiraţii? Se pare că da.

După foarte mult timp, pasionaţii de conspiraţii ( politice) vor fi puşi bine pe gânduri de ‚The Ghost Writer’, un film care stă departe de modul obişnuit de prezentare a misterului, lăsând totul în seama poveştii. De altfel filmul e foarte zgârcit cu indiciile. La fel şi cu întorsăturile de situaţie, care în fapt se rezumă la una singură, răspunsul din final primit la o întrebare poate încă neformulată.

Un film pentru toată lumea, dar pentru nimeni în mod special ‚The Ghost Writer’ este primul din această vară ce trebuie văzut. Al doilea, dacă adăugăm şi românescul ‚Felicia, înainte de toate’. Diferit, dar nu în totalitate, misterios şi fără mister, cu actori numai buni de a fi surprinşi în cadre frumoase şi o muzică misterioasă, acesta e un film accesibil, dar ARTISTIC.

Trailer Little Fockers (2010)

Publicat de FLORIN la 10:53 2 comentarii
Hollywood-ul nu se mai satură de continuări şi reîntregiri. De acum un film în două părţi nu mai este complet. Trebuie să aibă 3. În curând 4. Nu foarte departe 6. Nu ştim dacă ne vom supăra pentru ‚Little fockers', al cărui prim trailer a fost lansat pentru a ne face o primă părere. Pregătit pentru lansare pentru 22 decembrie, în România lansarea oficială se va face chiar în ajunul Crăciunului, ,Little Fockers’ e la fel de plin de starurile care ne-au făcut să râdem la ‚Meet the parents’ şi ‚Meet the Fockers’ : Robert De Niro, Ben Stiller, Owen Wilson, Barbara Streisand, Dustin Hoffman, printre altele. Nu ştim dacă e la fel de plin de glume la care putem râde, în trailer există însă una care cu siguranţă va funcţiona garantat. Iată trailerul.

sâmbătă, 26 iunie 2010

Recenzie Letters to Juliet / Scrisori către Julieta (2010)

Publicat de FLORIN la 09:55 0 comentarii
E foarte adevărat că ‚Letters to Juliet / Scrisori către Julieta’ nu reuseşte să părăsească reumpluta corabie de comedii romantice predictibile şi nu foarte originale, care foarte curând se va scufunda pentru a face loc unei construcţii similare ce uşor va fi reumplută. Dar din tot ceea ce avem pe corabia asta, acum, când încă ea nu s-a scufundat, de ar fi de ales un film de urmărit ‚Letters to Juliet’ ar trebui să fie acela.

Departe de a crea momente de neuitat, de a avea replici pe care să le citezi, povestea din ‚Letters to Juliet’, chiar dacă având o idee uşor romantică, e prea puţin realistă şi reprezintă defectul unui film care aduce romantismul pe ecran, dar nu îl susţine. Acum nu aş spune că ar trebui să ne mulţumim cu rămăşite, oricând o revizionare e de preferat unei prime întâlniri dezastruoase. Dar să fie Vanessa Redgrave rămăşiţă? Numai alăturarea sună a blasfemie.

Nu, Vanessa Redgrave e o actriţă pe care încă mai vrem să o vedem strălucind pe ecran, îndrăgostindu-se sau reîndrăgostindu-se sau jucând rolul de Cupidon. Aici ea o interpretează pe Claire, o văduvă ce acum 50 de ani a fost o tânără îndrăgostită de un Lorenzo întâlnit în vacanţa ei în Verona. Temătoare şi confuză, l-a lăsat pe iubitul său să aştepte şi a refuzat să fugă cu el de lumea care a crezut că nu îl va accepta. Apoi, şi-a transformat gândurile în cuvinte ce le-a scris Julietei.

50 de ani mai târziu Sophie ( Amanda Seyfried) i-a răspuns şi a refăcut-o să se gândească la dragostea lăsată în aşteptare. În mod normal, Julieta i-ar fi răspuns mult mai repede, căci are nişte secretare foarte muncitoare, toate experte în dragoste în felul ei, care adună în fiecare zi scrisorile dezamăgitelor ( se pare că doar femeile scriu, bărbaţii ţin în ei) prezentate un pic exagerat, şi le trimit gânduri pline de speranţă sau poate că nu.

Scrisoarea sa însă a fost nu doar agăţată de zidul plin, ci practic introdusă în spatele unei cărămizi, iar Sophie, documentarista de la New Yorker ce vrea să devină scriitoare, venită cu iubitul său ( Gael Garcia Bernal) într-o pre-lună de miere pe care în final aleg să o petreacă separat, e cea care o găseşte şi îi şi răspunde cu talent de scriitoare, motiv pentru care femeia acum cu nepoţi revine în Verona cu intenţia de a-şi regăsi marea iubire. Nepotul realist şi ursuz îi este alături, iar Sophie i se alătură şi ea. Şi, din faţa unui ecran mare, putem şi noi.

Verona e un ţinut în care poveştile de dragoste au sens să înceapă şi să continue. Redescoperirea acestei poveşti şi începutul alteia nu se va dovedi foarte amuzantă, dar cu siguranţă cadrul şi actorii îi dau un anumit farmec. Amanda Seyfried, la al patrulea rol din ultimul an, este o actriţă în plină ascensiune, aici în cel mai fermecător rol. Este şi ea blondă şi încă nu i-am văzut talentul împins spre ceva cu mai mult potenţial, dar este şi o actriţă adevărată şi are un rol, care chiar dacă nu e foarte diferit, o avantajează în neexagerarea sa.

Probabil cel mai mare câştig al filmului este că nu exagerează. Este un ingredient nu întocmai secret, dar care aici cu implicaţia actorilor şi oraşului fac aceeaşi poveste să funcţioneze. Iar într-un fel, rămâi şi după film cu ceva, cum ar fi cu dorinţa de a vizita Verona, unde poate într-un peisaj de o frumuseţe de poveste se vor întâmpla lucruri magice. Sigur, s-ar putea să nu sune foarte realist, dar e mai bine decât alte variante deloc romantice. Dar bineînţeles, nu toată lumea se mulţumeşte să vadă doar printre defecte.

Teaser Trailer : The Social Network (2010)

Publicat de FLORIN la 08:53 0 comentarii
Chiar dacă nu oferă nicio imagine din film, trailerul la noul film al lui David Fincher ( Fight Club, The Curious Case of Benjamin Button) intitulat ‚The Social Network’ e totuşi promiţător prin replicile spuse în majoritate de Jeese Eisenberg ( Youth in Revolt), starul filmului ce îl va interpreta pe Mark Zuckerberg, creatorul Facebook. Filmul va ajunge în cinematografe în octombrie. Un Internet întreg e curios. Iată trailerul.

vineri, 25 iunie 2010

Recenzie Les herbes folles / Ierburi sălbatice (2009) - Obsesii romantice

Publicat de FLORIN la 11:42 0 comentarii
De la regizorul legendar Alain Resnais ( Hiroshima, mon amour , Nuit et brouillard), unul din reprezentaţii poate celui mai romantic curent european cinematografic : Noul Val Francez, ‚Les herbes folles’, în română ‚Ierburi sălbatice’ a câştigat Marele Premiul al Juriului la Cannes în 2009.

Romantic în esenţă, de la început până la final, filmul e interesant de urmărit ca punere în scenă. Alain Resnais ştie să îşi facă meseria. Dificultatea pe care filmul o întâlneşte este legată de poveste, într-un final incapabilă de a cuceri publicul.

Ea este o femeie care după ore de probat pantofi este jefuită, motiv pentru care se vede nevoită să îşi revindă pantofii. El este un bărbat şomer de doi ani, care îi găseşte acesteia portofelul şi il înapoiază la poliţie, după ce ezită să o sune personal.

Ea îl sună să îi mulţumească. El greşeşte şi îi cere o întâlnire pe un ton nefericit. Ea îl refuză. El începe să îi scrie, să îi telenoveze, povestindu-i viaţa. Ea merge la poliţie unde ofiţerul pare mai mult decât dornic să o ajute. El neagă. Poliţiştii insistă. Ea regretă şi îl caută. El iese din cinematograf.

Povestea continuă, fără ca neapărat structura să fie surprinzătoare, ceea ce aş spune că e esenţial la un astfel de film, urmaş al Noului Val Francez. Iar cum nu se întâmplă, acel oarecare farmec pe care credem că îl găsim la personaje la începutul poveştii se rătăceşte undeva, fără a mai fi regăsit.

Dar cel puţin această poveste despre obsesii romantice poate fi urmărită, ceea ce se întâmplă mult mai greu cu filmele recente ale unui Jean Luc Goddard.

Trailer

joi, 24 iunie 2010

Recenzie Twilight Saga New Moon / Lună nouă (2009) - Shakespeare nu poate fi reinventat şi aici nici interpretat

Publicat de FLORIN la 13:32 0 comentarii
La un an de la începutul fenomenului ‚Twilight’ ( cărţile categoric nu au reuşit singure să ajungă acolo unde filmul a reuşit), apare continuarea. Dată pe mâinile regizorului lui ‚American Pie’ Chris Weitz, filmul se lansează într-un mediu ostil, datorat unui mod greşit de marketizare al succesului. Partea nefericită este că ‚New Moon’ este exact filmul foarte uşor de criticat de oricine. Defectele sunt peste tot şi sar spre spectator, ca să nu vorbim de critic.

Insuccesul lui ‚New Moon / Lună nouă’ se datorează şi insuccesului unui regizor. Chris Weitz nu a avut calităţile unei Catherine Hardwicke de a lega elementele unei cărţi care pare departe de a fi vreo capodoperă. Dacă ‚Twilight’ a fost stilat, romantic, depresiv ( cum trebuie), ,New Moon’ este nestilat, prea puţin romantic şi depresiv ( plictisitor).

Inspiraţia de la ‚Romeo şi Julieta’ e cum nu se mai poate mai fatală, fiindcă e foarte clar că nici regizorul nu se pricepe să pună în scenă o operă de asemenea calibru şi nici Robert Pattinson, mult mai scurt ca apariţie, nu are calităţile necesare pentru a rosti versuri de William Shakespeare.

Şi totuşi o face, într-o clasă plină de elevi care par impresionaţi emoţional de poveste urmărită prin intermediul unui film. Ce metodă excelentă de a-l descoperi pe Shakespeare, nu-i aşa? Cu siguranţă însă e mai bine decât cu ajutorul lui ‚Twilight’.

În ‚New Moon’ aceeaşi Bella uşor alternativă se vede uşor îngrozită, clar neliniştită, de ipostaza în care relaţia sa cu Edward intră după aniversarea a 18 ani, adică cu un an mai mare decât vârsta la care ajunsese corpul partenerului său înainte ca folositorul să devină vampir. Presiunea simţită se traduce prin coşmaruri în care se vede bunică, prin seriozitatea cu care ia o glumă despre culoarea albă a părului făcută de tatăl său şi cam atât.

Până ca Edward să se hotărască de faptul că e mai bine să se îndepărteze de ea, în urma unui accident în care aceasta risca să devină hrana unui Cullen, acesta îi mai spune câte ceva despre Shakespeare, sinucidere, un clan celebru de vampiri şi despre sentimentele sale, bineînţeles pe un ton necredibil.

Apoi pleacă. Şi apoi Bella rămâne şi nu ascultă muzică. Muzica filmului, ca şi în primul pare aleasă foarte bine. Dar până şi muzica bună devine enervantă în insistenţa acesteia de a apărea în fiecare scenă din multele ce se doresc metafore ale suferinţei Bellei. Din păcate metaforele sunt eşuate.

Curând cadrul devine şi mai kitchos prin glume despre bicepşii foarte la vedere. Taylor Lautner e cel care se arată insistent la bustul gol spre plăcere Bellei, care aşa are pe ce umăr să plângă. Dacă umărul lui Edward era prea rece, cel al lui Jacob este prea cald. Şi iată cum după căutări de adrenalină în situaţii plictisitoare, Jacob se transformă în lup în faţa Bellei, ceea ce rămâne cel mai plăcut moment al filmului.

Căutarea de adrenalină nu se opreşte şi curând ajungem la momentul Shakespeare, pus foarte prost în scenă, cu o Bella care ne spune că are 18 ani şi poate face ce vrea şi cu ezitări din partea unor capete nu uşor influenţabile.

Finalul bineînţeles că nu e nici Shakesperian, mai ales că mai existau cărţi în lucru, acum şi filme.

Pentru un film ce vorbeşte despre autorul britanic, ,New Moon’ nu redă nicio rămăşiţă a sentimentelor despre care William Shakespeare a vorbit în ‚Romeo şi Julieta’. Pentru un film cu personaje principale vampiri, vârcolaci, oameni, filmul pare lipsit de inteligenţa unui adolescent mediu, departe de a exprima ceva ce cineva poate câştiga în 109 ani. Ca şi urmare a lui ‚Twilight’, ‚New Moon’ simte lipsa lui Catherine Hardwicke. Nu ştiu cum se vede din perspectiva unui fan ‚Twilight’, dar din perspectiva unui cinefil ‚New Moon’ e un film greu de urmărit, departe de a reprezenta o plăcere de consum din afara artei.

Marioneta ajunge în cinematografele din România

Publicat de FLORIN la 09:47 0 comentarii
Cel mai recent film al regizorului Roman Polanski ajunge de mâine în cinematografele din România, după ce a rulat o săptămână în regim de avanpremieră la cele mai importante cinematografe.

Cum filmele lui Roman Polanski au reprezentat subiectul principal al acestui blog în ultima săptămână, nu e foarte greu de înţeles că aşteptările sunt mari.

Dar nu doar acest film ajunge în cinematografe. Iată şi celelalte posibile alegeri :

Les herbes folles / Ierburi sălbatice – Două premii la Cannes anul trecut şi un regizor de legendă în persoana lui Alain Resnais ar trebui să asigure un film interesant.

The A Team – având ca inspiraţie un serial ce a făcut furorii acum aproximativ două decenii jumătate, cu Liam Neeson, Bradley Cooper şi Jessica Biel în rolurile principale, filmul nu a impresionat criticii şi a convins publicul doar pe jumătate. Unde se va situa publicul român rămâne de văzut.

La ei se lansează

Grown Ups – un nou film cu Adam Sandler şi Rob Schneider. Asta ar trebui să spună tot.

Knight and day – pentru prima oară după ceva timp Tom Cruise are şansa de a da o adevărată lovitură de box office. Alături de el vine şi Cameron Diaz într-o nouă comedie cu agenţi secreţi, sperăm altceva decât Killers / Un cuplu mortal.

miercuri, 23 iunie 2010

Recenzie Rosemary’s Baby / Copilul lui Rosemary (1968)

Publicat de FLORIN la 14:10 0 comentarii
Este unul din cele mai aclamate filme horror ale tuturor timpurilor. Este şi filmul care l-a adus pe Roman Polanski în America. Şi e primul mare succes pentru Mia Farrow. ‚Rosemary’s Baby / Copilul lui Rosemary’ e un clasic ce cu uşurinţă răzbate în timp.

Bazat pe best seller-ul Irei Levin, filmul e o continuă capcană pentru spectator. Nu e doar misterios şi ciudat, dar factorul psihologic e atât de bine introdus, încât nimic din ceea ce se întâmplă pe ecran nu poate fi luat ca atare.

Rosemary şi Guy ( John Cassavetes) formează un cuplu american obişnuit în căutarea unui nou apartament pe care îl şi găsesc. El actor ( mai mult de reclame), ea casnică, următoarea etapă după această mutare pare sarcina, o sarcină de care vecinii lor foarte grijulii par foarte interesaţi, poate mult prea interesaţi. Iar cu toate astea Rosemary acceptă să îşi schimbe doctorul cu cel recomandat de aceştia şi să bea preparatele vecinei ( Ruth Gordon, premiul Oscar).

Însă în loc să se îngraşe, cum se întâmplă la orice femeie însărcinată, Rosemary slăbeşte până la a părea lipsită total de viaţă, iar durerile pe care doctorul le numeşte „normale” sunt chinuitoare. De aceea, Rosemary începe să aibă bănuieli paranoice.

Dar e Rosemary paranoică sau nu? Roman Polanski, pentru prima oară şi scenarist ( nominalizat la Oscar), nu ne lasă în niciun moment să ghicim. El construieşte atât universul în care Rosemary pare prinsă într-un complot vrăjitoresc ( lucruri încep să dispară, persoanele apoi mor, prăjitura vecinei are un gust ciudat, iar ea leşină după), dar şi universul în care Rosemary pare că clachează psihic ( crede că toată lumea vrea să îi ia copilul, inclusiv soţul, şi să îl includă într-un ritual satanic).

Totul explodează în ultimile 20 de minute, când paranoia invadează ecranul într-o formă orifiantă, dar care continuă să nu ne spună nimic sigur. Doar finalul, şi ce final, ne poate oferi răspunsul întregului mister.

Apoi, muzica din început revine şi hm, poţi fi sigur că ăsta e un film care cu uşurinţă va rămâne intact în mister peste alţi 40 de ani. Fără îndoială, Mia Farrow merita mai multă apreciere pentru un rol uimitor.

Trailer
Tema muzicală

Trailer Salt (2010)

Publicat de FLORIN la 13:43 0 comentarii
Noul film de acţiunea al Angelinei Jolie, ,Salt', se apropie de lansare. Pe 23 august va avea premiera oficială, urmând ca acesta să ajungă în România relativ repede pe 6 august.

Iniţial gândit pentru un bărbat, Tom Cruise fiind cel care ar fi trebuit să intrepreteze rolul principal, a fost regândit cu Angelina Jolie ca actriţă principală.

Ceea ce a ieşit foarte curând vom putea vedea. Deocamdată un trailer ok.

marți, 22 iunie 2010

Recenzie Repulsion (1965) - Sălbăticia femeii fatale

Publicat de FLORIN la 11:54 0 comentarii
Dacă şi-ar fi dorit, cu siguranţă Roman Polanski ar fi reuşit fără dificultăţi foarte mari să se alăture Noului Val Francez ( ca şi regizor polonez) şi să facă filme romantice, având-o pe Catherine Deneuve drept muză. Stilistica unui film precum ‚Repulsion’ te îndeamnă să crezi că ar fi reuşit cu uşurinţă.

În schimb, regizorul polonez preferă să terifieze. Psihologic, nu altfel şi o transformă pe blonda Catherine Deneuve dintr-o romantică într-o sălbatică. Şi îi stă bine în continuare.

Imaginea sa de blondă ce se plimbă aparent nonşalant pe străzile oraşului încă o fac o femeie fatală în ochii unor bărbaţi, cu care însă Carole găseşte dificultăţi în a comunica sau a se săruta. Pare că vrea, dar în acelaşi timp simte o repulsie faţă de aceste gesturi.

Când sora sa pleacă într-o vacanţă, aceeaşi Carole blondă şi atrăgătoare începe să lipsească de la muncă, rămânând în casă. Aici ea îşi imaginează că este violată. Imaginaţia sa se confundă însă uşor cu fantezia. Suferă crezând că i se întâmplă astfel de lucruri sau nu? Lipsa sexului sau prezenţa lui imaginativă reprezintă presiunea căreia Carole i-a căzut capcană?

Roman Polanski creează din Carole un personaj a cărui psihologie e terifiant de descoperit. Ea, într-un fel, ne aminteşte de Carrie, cu toate că aceasta din urmă şi-a folosit puterile distrugătoare pentru a se răzbuna, în timp ce Carole nicidecum nu cunoaşte nepopularitatea. Dar cine ştie, poate însuşi popularitatea printre bărbaţi e cea care cauzează întâmplările din ‚Repulsion’.

Primul film în limba engleză a lui Roman Polanski, ,Repulsion’ e un thriller psihologic nebunesc de romantic, al cărui personaj principal cu siguranţă a influenţat multe altele.

Trailer Medalia de onoare (2010)

Publicat de FLORIN la 11:35 0 comentarii
Medalia de onoare’ în regia lui Peter Călin Netzer nu e doar unul din filmele româneşti ale lui 2010, e unul din cele mai aşteptate filme în general. Premiat la mai multe festivaluri internaţionale şi câştigător a două premii la TIFF 2010, pentru regie şi interpretare ( Victor Rebengiuc), acesta e un film de neratat. Se vede din trailer.

Victor Rebengiuc este Ion, un bărbat de 75 de ani în relaţii proaste cu soţia şi fiul plecat în Canada, care într-o zi primeşte o medalie de onoare cu prilejul aniversării a 50 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial ( acţiunea are loc în 1995), care ştie că nu i se cuvine. Cu toate astea, se foloseşte de medalie pentru a recăpăta respectul celor din jurul său.

Filmul are premiera în cinematografele din România pe 30 septembrie. Trailer mai jos.

luni, 21 iunie 2010

Recenzie Noz w wodzie / Knife in the water (1962) - El e Roman Polanski

Publicat de FLORIN la 15:26 0 comentarii
De un singur film făcut în ţara sa natală, Polonia, a avut nevoie regizorul Roman Polanski pentru a se pune pe harta cineaştilor căutaţi. Filmul este ‚Noz w wodzie’ sau ‚Knife in the water’, un thriller mai romantic decât titlul ne face să credem.

Cu cea mai mare parte din acţiunea filmului petrecându-se pe o barcă în larg, ‚Knife in the water’ e fidel unui univers hitchcockian în care trei personaje ( mai mult două dintre ele) insistă să fie în faţa camerei de filmat, nevrând să aleagă cadrul din spate.

Cele două personaje sunt doi bărbaţi ce aparent nu au nicio legătură unul cu celălalt. Andrzej îl ridică pe tânărul autostopist din pricina căruia aproape că produce un accident la începutul filmului, după ce face schimb de locuri cu soţia sa fiindcă aceasta părea că nu poate controla traiectoria maşinii. Furios pe străin, acesta face gestul ce porneşte misterioasa poveste dintre cele trei personaje: face invitaţia, iar necunoscutul o acceptă în ciuda naturii aparent violente a conducătorului.

Invitaţia este dublată de o alta. Micul ajutor pe care Andrzej i l-a acordat până la urmă autostopistului se transformă în mai mult : o invitaţie pe micul vas, alături de el şi soţia sa. După mici ezitări, invitaţia e din nou acceptată. Dar de ce a fost făcută? Ce se ascunde în spatele acesteia? Ce vrea Andrzej să facă? Va reuşi să facă?

Un cuţit la un moment dat apare, unul pe care tânărul îl mânuieşte foarte bine. Nimeni nu tresare, dar adaugă un plus de tensiune în relaţia de luptă dintre cei doi. Dar pentru ce se dă lupta asta? Pentru Krystyna?

Roman Polanski creează un film misterios şi psihologic care nu se va termina neapărat cum credeţi. Dacă universul în care cele trei personaje ale filmului ajung este hitchcock-ian, Roman Polanski îşi ia timp să stea departe de factorul principal al filmelor acestuia, creând altfel de relaţii, adăugând ceva mai mult romantism.

Micile replici nu dau indicii despre cine e crimanalul cuiva, ci surprind rafinat stadiul relaţiilor dintre cei trei. În poate cea mai memorabilă scenă a filmului tânărul insistă ca ea să cânte, în timp ce soţul vrea să asculte meciul. După o serie de contraziceri, cântecul se aude şi sună bine. Iar apoi se opreşte la un vers. Versul este dublat de o privire lungă.

Suplu şi romantic, superb filmat, ,Knife in the water’ este un debut ce anunţa un mare cineast, ceea ce s-a şi întâmplat. E un bun start pentru începutul unei prietenii ce săptămâna aceasta ne va aduce în cinematografe ‚The Ghost Writer’.

Animaţia Toy Story 3 lider la box office. Peste 100 de milioane încasări

Publicat de FLORIN la 14:47 0 comentarii
După cum era de aşteptat, ‚Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3’ a zdrobit concurenţa, reuşind să încaseze aproximativ 109 milioane de dolari în doar 3 zile, conform primelor estimări de box office american.

Astfel, filmul reuseşte în sfârşit să oprească lista de dezamăgiri de box office. Mai mult, filmul se aşează în fruntea clasamentului Pixar, devenind filmul cu cel mai bun debut în încasări.

Nu atât de bine a mers ‚Jonah Hex’, cealaltă importantă premieră a săptămânii, care a încasat puţin peste 5 milioane, conform primelor estimări. Filmul a primit în general cronici proaste.

duminică, 20 iunie 2010

Recenzie Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3 IMAX 3D (2010)

Publicat de FLORIN la 20:33 0 comentarii
Au trecut 15 ani de la primul ‚Toy Story’, 15 ani de când animaţia a trecut toate barierele vârstei şi filmului, 15 ani de filme magice Pixar. Şi vrem mai mult. Ei bine, la 15 ani de la primul ‚Toy Story’ / film Pixar, Woody, Buzz şi celelalte jucării s-au întors pentru a ne face pe plac într-o nouă aventură intitulată, cum altfel, ‚Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3’. Şi după cum era de aşteptat, filmul nu este o altă simplă continuare. E amuzantă şi emoţionantă, e uneori chiar horror, dar nu este totuşi capodopera despre care toată lumea vorbeşte.

În ‚Toy Story 3’ jucăriile ce altă dată erau cele mai bune prietene ale lui Andy, acum cu greu îşi mai găsesc un folos în afara cufărului de vechituri, oricât de mult ar încerca ele. Băiatul ce crea aventui pline de imaginaţie alături de ele acum s-a făcut mare şi pare că nu mai are timp şi nici dispoziţie pentru a-şi mai imagina puţin. Problema pentru eroii noştrii nu este însă lipsa de imaginaţie a lui Andy. Jucăriile nefolosite ar aştepta toată viaţa lui Andy pentru încă o mică aventură, numai că acesta îşi face bagejele. Pleacă la colegiu, motiv pentru care mama sa îl pune să ia nişte hotărâri ce par simple, dar care pentru jucării sunt foarte importante.

Între donaţie şi pod, Andy alege ca adăpost pentru acestea podul. Dar o mică neînţelegere le face pe jucăriile dezamăgite să se alăture unei Barbie a surorii mai mici pentru un drum definitiv la o grădiniţă, unde sunt foarte bine primiţi. Prima impresie se dovedeşte însă falsă, curând acestea aflându-se într-o reală luptă pentru supravieţuire, pe care o vor transforma într-o nouă evadare menită să îi readucă în cutia lui Andy.

Michael Arndt, scenaristul Little Miss Sunshine, şi John Lasseter nu aduc prea multă originalitate poveştii lor, ceea ce face ca mare parte din acţiunea lui ‚Toy Story 3’ să fie uşoară şi prea puţin măreaţă. La asta se adaugă o tentă horror, dată de un ursuleţ de pluş, un bebe şi alte câteva jucării cu ceva probleme, care fac filmul poate prea dur pentru anumite categorii importante de public. Dar este foarte adevărat că sunt momente / replici / cuvinte ce merită auzite / văzute de la personajele care ne-au făcut să luăm drept recomandare cuvântul „animaţie”.

Motivul pentru care filmul funcţionează atât de bine este că acesta nu exploatează personajele ( doar) în interes financiar. Acest ultim capitol, cu tot cu defectele sale, face povestea completă. La sfârşitul poveştii, chiar e cu tine întrebarea „Unde sunt jucăriile mele?”, ceea ce înseamnă că filmul şi-a atins ţinta.

Efectele 3D sunt acolo şi sunt simpatice, dar încă nu le văd necesitatea, iar preţul biletelor nu se justifică.

Ar mai fi un lucru de spus despre ‚Toy Story 3’. Este fără îndoială cel mai bun film al verii 2010 până acum, dar încă nu este primul film ce trebuie neapărat văzut, ceea ce nu e nicidecum amuzant.

Bonus 1 : Buzz dansează tango.
Bonus 2 : În deschiderea filmului, poate fi văzut ‚Day & Night’, un scurtmetraj poate chiar mai bun decât lungmetrajul de după.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Recenzie Twilight / Amurg (2008) - Adolescenţă pentru totdeauna

Publicat de FLORIN la 11:12 0 comentarii
17 noiembrie 2008 este o zi importantă pentru fiecare fan Twilight care există. Şi sunt destui. Văd filmele, se apucă şi de citit, cumpără dvd-urile, revistele cu actorii din rolurile principale, tricouri şi multe alte lucruri. În acelaşi timp, la polul opus, popularitatea seriei pentru o foarte mare parte a internetului cinefil înseamnă superficialitate, modă lipsită de valoare / autenticitate, ceva ce categoric nu va exista pentru totdeauna, pentru că nici nu merită. Şi ce fac fanii cu toate aceste critici? Posibil le răspund prin recitirea cărţilor şi revederea filmelor ( sunt curios de câte ori pot funcţiona).

Nu e dificil de înţeles că ‚Twilight / Amurg’ nu e cel mai bun film horror sau de dragoste. Cred că nimeni nu a avut această pretenţie. Dar cât de prost să fie? La 2 ani de la lansare şi la aproape un an de la ‚New Moon’ e foarte greu să mai fi sigur de o amintire. Atâtea cuvinte s-au spus despre această serie ce va ajunge la jumătate odată cu lansarea ‚Twilight Eclipse’, în general toate pe tonuri opuse exagerate, încât doar o revizionare mai poate oferi un răspuns.

Bazat pe best sellerul lui Stephenie Meyer, ‚Amurg’ este întocmai acel film la care „pentru totdeauna” nu mai poate fi spus cu atâta lipsă de orientare. O poveste de dragoste între doi adolescenţi, dintre care unul de vreun secol, aparent duce filmul într-o altă dimensiune. Dar este aşa?

Bella ( Kristen Stewart) e o fată cu o voce neconvingătoare, cu toate că aparent opiniile acesteia inspiră încredere în rândul noilor colege din micul oraş al tatălui său, Forks. De unde vine teama asta? E personajul acesta altceva decât o creaţie prea puţin profundă sau întocmai ca pe Edward Cullen, colegul său albicios şi deranjat de mirosul său „înţepător”, reuşeşte să ne ţină departe de gândurile sale complexe ( până în ultimul capitol din ultima parte)?

Categoric de acolo s-a plecat, de la un personaj standard, o adolescentă oarecum alternativă, ce nu pune accent pe ultime trenduri în modă, dintr-o familie departe de perfecţiunea din reclame, oarecum deprimată, aşadar diferită de persoanele cu care se înconjoară. E cert că nu s-a ajuns prea departe de acel personaj reciclat, dar experienţa regizoarei Catherine Hardwicke, ce nu se întâlneşte pentru prima oară cu adolescenţi problematici / cu probleme ( ‚Thriteen’ e unul din cele mai puternice filme despre adolescenţă) e binevenită.

Muzica, diferită de cântecele populare zgomotoase, are putere. Se încadrează şi la genul horror vampiric, cât şi la cel adolescentin dramatic şi chiar romantic. Dacă ştim că Robert Pattinson are dificultăţile sale de a părea convingător în alte roluri, cel puţin e sigur că are farmec de vampir, care funcţionează aici.

Colegul său Taylor Lautner, cu mult mai prezent şi exploatat în a doua parte, aici nu are atât de mult farmec. În al doilea a avut el farmec sau lupul acela drăguţ?

Introducerea negrăbită în lumea vampirilor e făcută cu stil, iar povestea de dragoste dintre cei doi, dincolo de care azi se vede numai superficialitate, câştigă credibilitate prin stilul filmului, cu ajutorul multor scene bine filmate şi ale unor prim planuri reuşite.

Şi apoi, toată această construcţie care câştigă prin stil, pondere, pricepere regizorală, pierde din ceea ce pare o slabă sursă de inspiraţie : cartea după care seria este făcută. Tot ceea ce a funcţionat până la „memorabila” scenă de baseball devine în mare acelaşi film de acţiune / acceaşi poveste de dragoste adolescentină incapabilă de a surprinde sinceritatea sentimentului. Şi totuşi se ajunge din nou la „pentru totdeauna”, din păcate doar pentru a funcţiona drept punct de plecare pentru viitoarele multe capitole ale poveştii.

Acum dacă următoarele capitole se dovedesc a fi lipsite de ceea ce primul film a reprezentat e cu totul altceva. Fără să trăiască pentru totdeauna primul ‚Twilight’ nu e un film prost, e aproape ceea ce unii numesc „un film prost bun”, o mică plăcere de consum pe care şi-o acordă în principal adolescentele. Iar dacă nu se atinge complexitatea, e cel puţin bine că se vede încercarea de a nu lăsa goluri în poveste. Aici această încercare de umplere funcţionează pentru trei sferturi din film, ceea ce e bine.

Trailer Cronicile din Narnia 3

Publicat de FLORIN la 10:38 1 comentarii
Atunci când Disney a renunţat la finanţarea celei de-a treia părţi a ecranizării după cărţile lui C. S. LewisCronicile din Narnia’, multă lume nu a văzut salvarea.

De la Disney la Fox, cu întârziere, dar mai bine decât deloc, a treia parte din competitorul lui Harry PotterThe Chronciles of Narnia : The Voyage of the dawn treader’ ajunge însă în cinematografele din toată lumea pe 10 decembrie, adică cu două săptămâni înainte de Crăciun, cu două săptămâni după ‚Harry Potter şi talismanele morţii Partea 1’, adică la momentul ideal. Bineînţeles în 3D.

Un prim trailer a apărut şi poate fi vizionat mai jos.

vineri, 18 iunie 2010

Recenzie The Back up Plan / Plan de rezervă ( 2010)

Publicat de FLORIN la 16:03 6 comentarii
Cât de populară mai este Jennifer Lopez şi „fundul” ei zilele astea? Nu vreau să fiu răutăcios, dar ‚The Back Up Plan / Plan de rezervă’ mi-a ridicat la fileu acest început sper eu nu totuşi lipsit de maniere. Într-una din multele scene din film în care autorii cred că fac glume reuşite, Zoe ( Jennifer Lopez) se plânge lui Stan ( Alex O’Loughlin) de fundul său de dinainte de sarcină. Pentru cât de personală pare scena asta, ţinând cont de cariera nu atât de iubitei de critici Jennifer Lopez, chiar merită câteva râsete.

Şi sigur mai se pot găsi câteva dacă eşti un fan Jennifer Lopez şi dacă crezi că zâmbetul ei larg asezonat cu machiajul ei perfect încâ mai funcţionează în perioade mai nepopulare. Fiindcă dincolo de popularitate, ştim foarte bine că actriţa nu a fost niciodată o actriţă adevărată, înzestrată. Şi nominalizarea la Globul de Aur pentru marele ei succes de debut ‚Selena’ rămâne un semn de întrebare. Dar asta se întâmpla în perioada în care lumea era la picioarele sale, asta ca să nu mă întorc la obsesiile mass-mediei reamintite în primul enunţ al recenziei.

Astăzi însă Jennifer Lopez vine după o perioadă destul de lungă de inactivitate sau cel puţin de activitate redusă, fără mari succese de casă. Şi cum ‚The Back Up Plan’ este doar o comedie romantică lipsită de originalitate, care eşuează chiar şi pentru gen, datorită subiectului, aceasta nu se mai poate baza decât pe puterea de atracţie a posterului de la intrare, pe care stă scris mare JENNIFER LOPEZ.

Să ne întrebăm dacă va funcţiona? Eu zic că da, din păcate. De când însă comediile romantice au devenit atât de sigure? Poate de când nu au mai reuşit decât să fie plictisitoare.

De unde vine plictiseala în The Back Up Plan? Dintr-un scenariu hilar de greşit, care gafează în locurile unde putea deveni altceva.

După ani de eşuări romantice, Zoe decide că aşteptarea pentru jumătatea sa durează mult prea mult. Determinată să devină mamă, ea îşi urmează planul de rezervă. După inseminarea artificială, Zoe se întâlneşte cu Stan, ca în orice altă comedie romantică de duzină. Amândoi se urcă în acelaşi taxi, după care amândoi coboară, după care bineînţeles se reîntâlnesc, după care îşi dau şi întâlnire, fac sex, iar ea îi spune că e însărcinată, moment în care el se panichează, apoi îi trece, apoi iar se panichează. Apoi se panichează ea. Şi apoi ştim ce se întâmplă.

De nu ar fi durat mai mult decât era necesar şi de ar fi picat la montaj câteva faze total greşite, revenirea lui Jennifer Lopez ar fi putut lua mai mult avânt. Fiindcă, spre deosebire de alte filme ale sale, se descurcă mai mult decât bine în acest gen uşurel, pe lângă un Alex O’Loughlin, care eşuează în demonstraţiile sale de interpretare. De evitat dacă nu sunteţi fani Jennifer Lopez.

Trailer The Ghost Writer / Marioneta (2010)

Publicat de FLORIN la 13:50 2 comentarii
Roman Polanski, care în ultimile filme s-a îndepărtat de genul care l-a făcut cunoscut, se întoarce spre ceva mai misterios în noul film ‚The Ghost Writer’, tradus în română ca ‚Marioneta’.

Inspirat de cartea lui Robert Harris, care semnează şi scenariul filmului, ‚The Ghost Writer’ a triumfat anul acesta la festivalul de la Berlin, unde a câştigat Ursul de Argint. Din distribuţie fac parte Ewan McGregor, Kim Catrall, Pierce Brosnan, James Belushi.

Deşi subiectul nu pare a aduce ceva exact nou, un autor talentat este angajat să scrie memoriile unui fost prim ministru britanic, pentru a deveni un om vânat după ce află nişte lucruri pe care nu ar trebui să le afle, filmul are şanse să fie altceva, datorită oamenilor talentaţi implicaţi în crearea sa.

Premiera oficială din România : 25 iunie.

joi, 17 iunie 2010

Recenzie Taverna Soul Kitchen (2009) - Dacă pui pasiune în ceea ce faci, reţeta e completă

Publicat de FLORIN la 15:18 0 comentarii
Taverna Soul Kitchen’ este cel mai recent film al regizorului de origine turcă Fatih Akin. Şi cam atât, toată lumea fiind de acord că filmul nu reprezintă cea mai uimitoare operă a regizorului. Dar, cel puţin, în această industrializată lume cinematografică lipsită de inspiraţie şi tentată de copiere, regizorul german nu apelează la glume reciclate / nefuncţionabile pentru filmul său. El acordă personajelor sale libertatea de a fi ele însuşi, ceea ce creează interes şi relaxare.

Zinos (Adam Bousdoukos) este propietarul acestei taverne, mai pe româneşte cârciumă, Soul Kitchen, care are tot atâtea puncte forte, sau chiar mai puţine, cât un fast food de la colţ de stradă. Acesta este motivul pentru care afacerea nu funcţionează, reuşind doar să creeze o serie de griji şi preocupări nerelaxante, care îi produc acestui Zimos foarte muncitor, dar mai puţin norocos, probleme inclusiv în cuplu.

Atunci când iubita hotăreşte să plece în China în interes de serviciu, propietarul nenorocos dă de noroc. Întâlneşte un bucătar talentat, ce nici nu vede altă soluţie decât schimbarea totală a meniului tavernei, întâlneşte şi câţiva clienţi, iar în curând munca obositoare din fiecare zi devine relaxantă după întâlnirea cu pasiunea şi succesul.

Dar ăsta nu este nicidecum finalul filmului. Preocupările continuă să existe. Spatele îi creează grave probleme, un aşa zis vechi prieten insistă să îi cumpere localul şi nu se dă în lături de la nimic pentru a îi reuşi afacerea, iar timp de iubită pe Internet rămâne din nou prea puţin. Toate astea îl obligă pe eroul nostru să ia o decizie care se va dovedi total neinspirată.

Fără să fie exagerat de amuzant, dar funcţionând bine pe seama unei simpatii uşor câştigate ‚Taverna Soul Kitchen’ e mai degrabă un film de spirit, care va funcţiona excelent într-o după amiază la alegere, în orice fel de grup. Altfel, probabil alte filme ale aceluiaşi Fatih Akin merită mai mult vizionate.


Trailer

Jucăriile preiau comenda. Animaţia Toy Story 3, cel mai aşteptat film al săptămânii

Publicat de FLORIN la 14:24 1 comentarii
Toy Story / Povestea jucăriilor 3’ ajunge în cinematografele din toată lumea vineri, 18 iunie, iar speranţele sunt foarte mari.

După ce mai toate filmele lansate în această vară au avut încasări sub aşteptări şi au fost primite cu critici de la mixte la foarte dure, cea mai nouă animaţie Disney Pixar se aşteaptă ca să înlăture acest val negativist.

Şi reuseşte. Primele cronici apărute vorbesc cu încântare despre animaţie. Despre încasări vorbim la începutul săptămânii viitoare. Dar putem paria fără probleme că va ieşi câştigător, filmul fiind lansat în variantă 3D, ceea ce înseamnă bilete mai scumpe.

Iată şi celelalte premiere.

În România :

The Back Up Plan / Plan de rezervă – Jennifer Lopez revine pe marile ecrane într-o comedie în care eroina rămâne întâi însărcinată şi apoi întâlneşte Făt Frumosul.

În afara României :

Jonah Hex – Megan Fox a renunţat la Transformers, spune ea. Acum putem vedea cum se descurcă în afara acesteia.

I am love – Tilda Swinton vorbeşte rusă şi italiană.

The Mormon Proposition – un documentar despre implicare Bisericii Mormone în anularea căsătoriilor gay din California.

miercuri, 16 iunie 2010

Recenzie The Amazing Truth about Queen Raquella (2008) - Un vis imposibil pentru o întreagă comunitate

Publicat de FLORIN la 17:30 0 comentarii
The Amazing Truth about Queen Raquella’ nu este exact povestea Cenuşăresei, nici măcar la un nivel mai provocator, aşa cum filmul a fost promovat. Nu este documentar, dar este „înzestrat” cu o naraţiune aproape identică cu cea a unuia. Acesta reuneşte speranţele imposibile ale persoanelor transgender din Tailanda.

Pe un ton prietenesc, dar şi uşuratic, problematic, şi totuşi interesant, Raquella, o persoană transgender din Thailanda găsită de regizorul Olaf de Fleur Johannesson, ne promite că nu ne va spune decât adevărul şi doar adevărul despre viaţa sa. Şi exact asta face, filmul spune adevărul despre viaţa acestei comunităţi, a căror membrii speră că vor ajunge la Paris, alături de prinţul din poveste, în timp ce se rezumă la a reprezenta doar marfă.

Raquella este iniţial o prostituată, pentru ca apoi să aibă norocul să devină o angajată a unui site ai cărui vizitatori sunt descrişi de Michael ( Stefan C. Schaefer), şeful Raquellei, drept nişte „ciudaţi”. Visul său imposibil mai parcurge o etapă când pe Internet intitulata „regină” întâlneşte o persoană care vrea să o ajute cu viza pentru Islanda.

Şi cum din Islanda până la Paris nu este decât un pas, Raquella pare că se află pe punctul de a îşi împlini visul. Dar dacă visul acesta se dovedeşte a fi o iluzie, în timp ce Raquella rămâne doar marfă de utilizat şi lăsat în urmă?

Regizorul Olaf de Fleur Johannesson face una din cele mai interesante construcţii de film în ‚The Amazing Truth about Queen Raquella”. Nedorind să realizeze un documentar, din lipsă de fonduri acesta alege să renunţe la naraţiunea clasică, folosind cadre lungi, la distanţă de personaje, făcând filmul chiar mai veridic. Când se apropie cu camera de un personaj, surprinde defecte, calităţi, întrebări. Controlează fiecare amănunt, rezultatul este excelent. Aceasta este opera unui regizor talentat.

Povestea, chiar şi cu tonul său de basm, rămâne problematică. Raquella e un personaj pe care chiar dacă ajungi să îl îndrăgeşti, tot problematic rămâne.

Filmul a fost premiat cu prestigiosul premiu Teddy în 2008 la Festivalul de la Berlin.

Trailer


marți, 15 iunie 2010

Trailer Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3 (2010)

Publicat de FLORIN la 15:21 0 comentarii
Toy Story 3' este o nou adventură Disney Pixar 3D care aruncă jucăriile cunoscute din primele două filme ale seriei într-o cameră plină de persoane şi nepersoane care abia aşteaptă să îşi „pună mâinile” pe aceste „noi” jucării. Jucăriile încearcă să stea împreună, dar vor reuşi?

Numărătoarea inversă a început.

Regia este semnată de Lee Ulrick, co director la Toy Story 2, Monsters Inc şi Finding Nemo.

Lansarea mondială, inclusiv România este 18 iunie.

luni, 14 iunie 2010

Recenzie Mary Poppins (1964) - Cea mai bună dădacă din lume

Publicat de FLORIN la 11:36 0 comentarii
În toată lumea cinematografică, nimeni nu a reuşit să ne ofere o dădacă mai de basm decât filmul din 1964 semnat Robert Stevenson, după personajul lui P.L. Travers. Venită de pe un nor, ea îşi deschide umbrela şi poate zbura.

Mary Poppins este tot ceea ce un copil şi-ar putea dori, inclusiv copiii familiei Banks obişnuiţi să îşi alunge dădacele foarte rapid. Este tot timpul energică, are obrajii întotdeauna îmbujoraţi şi este mereu plină de jocuri. Inventează cuvinte imposibil de pronunţat, face ordine bătând din palme, intră în desene tot la fel de uşor. Şi cântă atât de frumos.

Mary Poppins’ este unul din primele reuşite Disney din lumea ficţiunii. Încărcat cu numere de muzical superbe pe o muzică la fel de superbă, filmul are un spirit de bună dispoziţie imposibil de nesimţit de spectator. Magia sa e clară pe măsură ce Mary Poppins continuă să te prezinte acestei lumi de basm, în care a intra într-un tablou chiar se poate. Şi animalele acolo vorbesc şi sunt prietenoase, exact ca într-un film Disney de animaţie. De altfel, plimbarea personajelor în lumea animată e un moment plin de substanţă, fiind un film Disney.

Pentru Julie Andrews, Mary Poppins înseamnă unul din primele roluri în film, cu siguranţă cel care a introdus-o publicului larg. Chiar dacă anul următor aceasta îşi va interpreta partitura pentru care a rămas cea mai cunoscută, cea din ‚Sunetul muzicii’, acesta e filmul care i-a adus celebritatea, cât şi singurul Oscar din carieră.

‚Mary Poppins’ a mai câştigat alte patru premii Oscar, din multe alte nominalizări, inclusiv pentru cel mai bun film. Chiar dacă nu a câştigat la cea mai importantă categorie, filmul rămâne cu siguranţă unul din cele mai importante momente din cinematografie, unul din cele mai bune muzicaluri. Pe scurt, filmul e capodoperă.

Bătălia remake-urilor. Karate Kid învinge The A Team

Publicat de FLORIN la 11:21 0 comentarii
Susţinut de nişte critici mai bune, remake-ul filmul ‚Karate Kid’ cu Jaden Smith în rolul principal a reuşit fără probleme să îşi depăşească competitorul din box office-ul american. Acesta a încasat mai mult decât dublu decât remake-ul după serialul american ‚The A Team’, adică 56 milioane faţă de 26 milioane de dolari, conform primelor estimări.

Clasamentul este completat de ‚Shrek forever after’ pe 3, ‚Get him to the greek’ pe 4 şi ‚Killers / Un cuplu mortal’ pe 5.

Pe următoarele 5 poziţii se găsesc : Prince of Persia : The Sands of Time, Marmaduke, Sex and the city 2, Iron Man 2 şi Splice.

duminică, 13 iunie 2010

Recenzie Felicia înainte de toate (2010) - Când doi oameni vorbesc, dar nu comunică

Publicat de FLORIN la 16:26 0 comentarii
Iată un alt film în care nu se întâmplă nimic, riscăm din nou să auzim despre cel mai recent film românesc ajuns în cinematografe ‚Felicia înainte de toate’, lucru cum nu se poate mai greşit. Din inima valului minimalist, de la scenaristul Răzvan Rădulescu ( Marfa şi banii, Hârtia va fi albastră şi Moartea domnului Lăzărescu) şi Melissa de Raaf, ambii la debut în regie, ‚Felicia înainte de toate’ e un film în care dialogul, prezentat de două actriţe spectaculoase, deţine toată esenţa personajelor.

Fără să se întâmple nimic, adică aşteptând ( să se facă ora de plecare, să vină sora, să se deschidă casa de bilete), cele două personaje mamă ( Ileana Cernat) şi fiică ( Ozana Oancea) sunt obligate să rămână împreună şi să vorbească. Dialogul dintre cele două, neclar, contradictoriu, e toată acţiunea. El surprinde frustările, incompatibilitatea dintre cele două personaje, greutatea cu care acestea încearcă să comunice, fără să reuşească.

Filmul însă reuseşte. Schimbul de replici şi acţiunile făcute în ciuda schimbului de replici clar creează amuzament şi dau filmului farmec în timp ce curiozitatea răcelii dintre cele două personaje creşte. Unde va duce? Va duce spre nicăieri? Din fericire nu. Momentul în care frutările nu se mai opresc la câteva vorbe spuse pe un ton ridicat nu e în totalitate neaşteptat. Şi totuşi, după 110 minute în care e clar că dialogul purtat nu funcţionează, modul cum apropierea se transformă în depărtarea totală reuseşte încă să ia spectatorul prin surprindere.

Monologul Ozanei Oancea la un chip neclar al Ileanei Cernat deşi poate nu mai e necesar pentru a ne convinge că filmul e excelent sau de a ne convinge că ambele actriţe sunt magnifice, ne aşează personajele poate într-o altă lumină. Merita explozia de reproşuri de 3 minute această femeie care îşi stresează fiica pentru două ore? Frustările Feliciei sunt create doar de cele două săptămâni petrecute la părinţi? Poate că da, poate că nu.

Asta nu mai ştim. Ştim doar că explozia nu ar fi avut loc fără pierderea avionului spre Olanda a Feliciei. Altfel, vorbe goale cele două şi-ar fi spus în orice altă ocazie.

Un debut convingător şi puternic în regia de film, ,Felicia înainte de toate’ e inteligent, amuzant, dramatic, uluitor, de înaltă clasă, de neratat.

3 premii la TIFF.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Recenzie The Runaways (2010)

Publicat de FLORIN la 14:07 0 comentarii
Fetele încearcă să cucerească rock n roll-ul

The Runaways a fost o formaţie promiţătoare, dornică de a rupe barierele, capabilă să facă asta, dar care a rămas cu un succes în Japonia. Filmul ce poartă numele formaţiei, cu Kristen Stewart şi Dakota Fanning în rolurile principale, aduce un omagiu acestei formaţii care ar fi putut fi mult mai mult. Alege să nu fie foarte dramatic, ceea ce se dovedeşte a fi mult mai bine pentru muzica acestora.

Filmul regizat de Floria Sigismondi, aflată la debut, este o incursiune muzicală excelentă într-o istorie cu probleme, dar şi plină de ambiţii. Dacă The Runaways ar fi reuşit, fetele ar fi dărâmat un zid ce chiar şi astăzi pare parte din industria rock. O formaţie de fete rareori reuşeste să ajungă în centrul atenţiei, iar atunci când o face succesul acesteia pare a fi mai degrabă trecător. În anii ’70, când rock-ul guverna restul genurilor şi când imaginea nu putea fi nicidecum substitut pentru muzică, a fost cu siguranţă chiar mai greu,

Joan Jett ( Kristen Stewart) însă întotdeauna a crezut că poate dărâma acest zid. The Runaways a fost prima sa încercare, alături de binecunoscutul producător Kim Fowley ( Michael Shannon). Cherie Currie ( Dakota Fanning) a fost vocalista principală a primei versiuni, până când la un moment dat a renunţat.

Filmul nu ocoleşte, în acelaşi timp nu insistă pe motivele din spatele acestei decizii. Poate una din greşelile filmului este că despărţirea de trupă a lui Cherie Currie tinde să pară un simplu moft. În acelaşi timp, e de apreciat că se preferă o variantă mai soft a poveştii dramatice a acesteia/ a trupei. Poate pentru prima dată după mult, prin acest film, The Runaways îşi vor găsi nişte fani care să le transforme într-o atracţie cult, fiindcă aici muzica e cea care leagă toată povestea. Ea nu e un aspect secundar precum în ‚Nowhere boy’, ci chiar principala atracţie.

Kristen Stewart, departe de Bella din Twilight, e convingătoare şi foarte interesantă în variantă rock. Alegerea de roluri diferite este ceea ce o actriţă talentată care este capul de afiş al unui film superficial trebuie să facă pentru a ne aminti de calităţile sale. Spre deosebire de partenerul său din ‚Twilight’, ea face foarte bine stând departe de rolurile romantice.

Dakota Fanning, într-o ipostază mai matură, prin acest rol ne spune „Sunt aici pentru a sta”. Ea este steaua acestui film.

Simplu, dar nu simplist, ‚The Runaways’ este un film ce va reprezenta o bucurie pentru fanii rock n roll-ului, pentru feministe, fanii Twilight şi pentru mulţi, mulţi alţii. Da, este un film bun.

Filmele româneşti ale anului 2010

Publicat de FLORIN la 08:41 0 comentarii
2010, după cum se arată, va fi un an foarte bun pentru cinematografia românească, dacă ne luăm după numărul filmelor ce au fost lansate sau urmează a fi lansate în acest an. Cum 2011 nu se anunţă aşa de divers, criza se vede ( sau mai corect nu se vede) în timp în industria cinematografică românească, să ne bucurăm.

Au fost lansate

Casanova, identitate feminină – Maria Dinulescu, Mimi Brănescu, Mirela Oprişor într-un film regizat de Marius Th. Barna primit cu răceală atât de public, cât şi de critică.

Eu când vreau să fluier, fluier – debutul regizoral al lui Florin Şerban, venit de la festivalul de la Berlin cu două premii importante, a fost un succes de critică, dar şi un surprinzător succes de casă. Până acum filmul românesc al anului

Poker – Sergiu Nicolaescu nu vrea să se oprească, iar publicul îl susţine. Critica continuă să îl taxeze. Un film promovat pe ideea că Jojo apare goală, nu e întocmai un eşec datorită actorilor.

Luna verde – Un road movie româneasc lansat în fugă, care a trecut prin fugă în cinematografe, unde nu a reuşit să capteze atenţia mai nimănui. Critica de film îl notează drept slab.

Kapitalism, reţeta noastră secretă – Filmul a primit atenţia criticii, mass mediei, dar mai puţin a publicului român, care întocmai precum publicul de pe întreg mapamondul, deconsideră documentarul. Rămâne al doilea cel mai important film românesc lansat până acum.

Caravana cinematografică – este, după cum spun eu, un eşec neaşteptat. Publicul l-a primit cu răceală, critica cu mixte opinii.

WebsiteStory – debutul în regie a lui Dan Chişu, deşi a fost promovat ca şi film comercial, nu s-a bucurat de un mare succes de public.

Felicia înainte de toate – debutul în regie a posibil cel mai bun scenarist român, Răzvan Popescu, împreună cu Melissa de Raaf, filmul a primit două premii la TIFF 2010.

De pe la festivaluri, aşteptăm în cinematografe

Portretul luptătorului la tinereţe – prezentat în cadrul secţiunii ‚Forum’ a Festivalului de la Berlin, filmul lui Constantin Popescu Junior a fost criticat politic. Ceea ce nu l-a împiedicat să fie apreciat de critică şi să primească premiul publicului în cadrul Festivalului B-EST. Se aşteaptă să apară în cinematografie în luna octombrie a acestui an.

Medalia de onoare – 5 premii la festivalul de la Salonic, două premii la TIFF, printre altele. În regia lui Peter Călin Netzer, cu Victor Rebengiuc, ajunge în cinematografele din România pe 30 septembrie.

Aurora – prezentat în cadrul secţiunii Un Certain Regard de la Cannes, filmul lui Cristi Puiu a primit ovaţii din partea presei de specialitate internaţionale, cât şi româneşti. În acelaşi timp, durata de 3 ore i-a adus şi critici. Rămâne poate cel mai aşteptat film românesc al anului.

Marţi, după Crăciun – prezentat în cadrul aceleiaşi secţiuni Un Certain Regard de la Cannes, filmul lui Radu Muntean a primit de asemenea aprecieri din partea presei internaţionale, cât şi româneşti. Mimi Brănescu, Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu apar în rolurile principale. Lansarea e anunţată pentru luna octombrie.

Autobiografia lui Nicolae Ceaşescu – 3 ore de imagini din arhivă alcătuiesc o ficţiune în jurul persoanei dictatorului Nicolae Ceauşescu. Andrei Ujică şi-a prezentat filmul în afara competiţiei la Cannes. Data lansării în cinematografe rămâne necunoscută.

Bună, ce faci? – deşi nu a primit niciun premiu în cadrul TIFF 2010, după ce s-a vorbit despre câştigătorii din acest an a festivalului, despre un alt film a început să se vorbească. Filmul lui Alexandru Maftei se pare că e acea comedie care ar putea cuceri publicul românesc nepasionat de minimalism.

Dacia, dragostea mea – un alt documentar care ar putea ajunge în cinematografe în acest an are personaj principal o maşină.

Mănuşile roşii – un film în regia lui Radu Gabrea, are ca subiect abuzurile regimului comunist asupra populatiei sase în 1957, la un an după revoluţia anti-comunistă din Ungaria.

The Shukar Collective Project – prezentat în cadrul TIFF 2010, este o nouă producţie HBO România.

Se aşteaptă de asemenea apariţia în cinematografe

Ursul – al doilea film Dan Chişu de anul acesta după WebsiteStory. Se schimbă eroii. Se schimbă anul, acum 1990. Dar posibil nu stilul, fiind prezentat ca un road movie.

Un balon în formă de inimă – în regia lui Cătălin Mitulescu, cu Dorotheea Petre în rolul principal.

Alice în ţara tovarăşilor – este noul proiect al regizorului Nae Caranfil.

Copilăria lui Icar – co-producţie România Elveţia, filmul regizat de Alexandru Iordănescu îl are în rolul principal pe fiul lui Gerard Depardiueu Giullaume Depardieu.

Tanti – regizorul Şerban Marinescu, cel care a semnat Cel mai iubit dintre pământeni şi Ticăloşii, revine cu un film în care joacă şi Cosmina Păsărin.

Tatăl fantomă – debutul în regie al lui Lucian Georgescu, filmul îl are în rolul principal pe Marcel Iureş.

Bineînţeles, alte titluri amânate din anii precedenţi ar putea ajunge în cinematografele româneşti, în timp ce unele din acestea ar putea fi amânate pentru anii următori. Din ultima listă stadiul anumitor proiecte este momentan necunoscut. Le vom mai cerceta pe blog.

 

Club de film Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez