luni, 31 mai 2010

Recenzie film : Candyman (1992) - Candyman, Candyman, Candyman, nu voi spune de cinci ori

Publicat de FLORIN la 13:25 2 comentarii
Filmul lui Bernard Rose din 1992 este un clasic horror poate nu la fel de popular precum ‚A Nightmare on Elm Street’, dar care categoric îşi merită adepţii săi.

Surprinzător, filmul nu are atât de multe sequel-uri pe cât ne-am aştepta. Sunt două la număr, al treilea film din serie fiind de acum mai bine de 10 ani. Asta e într-un fel mai bine.

Helen Lyne ( Virginia Madsen) vrea să scrie un studiu despre ‚legendele urbane’. Legenda de care devine curioasă este criminalul Candyman, pe care, spun mulţi din auzite, pentru a-l chema nu trebuie decât să îi rosteşti numele de 5 ori în oglindă. Apoi, el va veni şi îşi va folosi cârligul din mână pentru a te ucide.

Fiindcă Helen nu crede în legendă, îi rosteşte numele. Pentru ca apoi acesta să nu apară. Dar el va apărea. Şi nu va fi deloc bine pentru Helen.


Nu e greu de observat similitudinile dintre Freddy Krueger şi Candyman. Una dintre ele este atât de evidentă, încât nu e foarte dificil să îl vezi pe Candyman drept o rescriere a lui Freddy Krueger. Rescrierea însă, spre lauda scenaristului regizor Bernard Rose, este una bine făcută, cu toate că dacă se cere comparaţie, filmul lui Wes Craven e mai stilat şi mai iconic.

În acelaşi timp ‚Candyman’ e mult mai matur şi nu datorită eroinei neadolescente. Bernard Rose a creat un thriller psihologic excelent, care lasă spectatorul încărcat de supoziţii la finalul filmului.

Un alt punct în avatanjul lui ‚Candyman’ e plotul. Dacă Freddy apare doar anumitor personaje cu anumiţi părinţi, Candyman apare ( dacă apare) atunci când numele lui este spus în faţa oglinzii de 5 ori. Asta lasă spectatorul să ia personajul unui film şi să îl transforme în ceva mai mult. Eu unul, nu ştiu din ce motiv, nu voi spune Candyman de 5 ori în faţa oglinzii, deşi e clar ( este?) că nu va apărea Candyman. E un punct forte pe care Freddy nu îl are şi care îl pune pe Candyman cel puţin într-o balanţă perfectă.

Sursa oficială de inspiraţie pentru film e de menţionat că nu are legătură cu Freddy. Aceasta este povestea lui Clive BarkerThe Forbidden’.

Dar personajele se cer comparate. Mai dificil e să îţi faci un favorit.

Sex And the city 2 peste Prince of Persia, dar sub Shrek 4

Publicat de FLORIN la 12:57 0 comentarii
Cu toate că în acest weekend se aştepta o luptă cot la cot între partea a doua din ‚Sex and the city’ şi noul film produs de Jerry Bruckeheimer după jocul ‚Prince of Persia’, ‚Shrek Forever After’ este filmul care a ieşit câştigător, încasând 43 de milioane de dolari în ultimile 3 zile, în comparaţie cu 32 ‚Sex and the city 2’ şi 30 ‚Prince of Persia : The Sands of Time’.

De menţionat, faptul că ‚Sex and the city 2’ a încasat 46 milioane de dolari, dacă luăm în considerare şi ziua de joi ( ziua lansării oficiale).

Cifrele vin în condiţiile în care ambele filme au primit recenzii de la acceptabile la dezastruoase.

Dacă pe ‚Iron Man 2’ ( cu recenzii doar puţin mai bune) cronicile nu l-au afectat, cele două filme se adaugă lui ‚Robin Hood’, care în săptâmâna de lansare nu a reuşit să debuteze pe locul 1 în cinematografele americane.

Studiourile nu vor ieşi în pierdere, mai ales că filmele se păstrează foarte bine internaţional, dar începutul verii e cel puţin interesant legat de cifrele de box office.

Publicul nu a dat năvală după aşteptări la filme altă dată neafectate de critici proaste. De data asta, cronicile par că au avut ceva de spus.

duminică, 30 mai 2010

Trailer The Last Exorcism (2010)

Publicat de FLORIN la 10:31 0 comentarii
Filmul ‚The Last Exorcism’ pare un alt film horror realizat după formula ‚The Blair Witch Project’ sau ‚Paranormal activity’, un gen ce devine din ce în ce mai la modă.

Până acum, cât stilul acesta de film documentarist a rămas mai puţin abordat, era, poate, mai interesant. Dar deja genul se banalizează.

A se vedea trailerul.

Data de lansare : 27 august.

sâmbătă, 29 mai 2010

Recenzie film : Youth in revolt (2009) - Răzvrătirea adolescentului virgin

Publicat de FLORIN la 11:16 0 comentarii
A trecut ceva timp de la ‚American Pie’ încoace şi încă nu s-a găsit un nou film despre adolescenţi care să funcţioneze ca punct de reper pentru noua generaţie de adolescenţi. Ei bine, căutarea va continua şi după ‚Youth in revolt’, o comedie cu aplaudabile încercări de schimbare a perspectivei genului, dar care îşi pierde amuzamentul într-o a doua parte ce duce la acelaşi final.

Nick Twisp ( Michael Cera, în ascensiune) e un adolescent de 16 ani cu părinţi despărţiţi şi o viaţă de licean nu prea grozavă. Locuieşte cu mama sa, care se subevaluează ieşind cu tipi ce sunt departe de a reprezenta un exemplu pentru acest adolescent în căutarea unui glas mai puternic care să îi strige nemulţumirile. Sau să zic nemulţumirea? Fiindcă celelalte nemulţumiri îşi pot face locul prin bombăneli şi mici discuţii. Dar ce e de făcut cu virginitatea?

Sheeni Saunders (Portia Doubleday) ar putea fi fata perfectă, dacă nu ar fi din alt oraş. Dar nu îşi găseşte asta rezolvare? Să intre Francois Dilinger în scenă.

Mai bine nu ar fi intrat. Revolta propusă de ‚Youth in revolt’ e diferită de ceea ce a propus ‚American Pie’ adolescenţilor săi. Din păcate, e departe de a fi cel puţin la fel de amuzantă.

Pentru un gen care pare că niciodată nu va fi în afara modei, încercarea unei noi viziunii pe aceeaşi platformă se dovedeşte un rateu. Întâmplările amuzante se întâmplă tot în momentele cunoscute ale genului, nu când regizorul încearcă o notă mai extremă, căruia în final îi lipseşte nu de puţine ori amuzamentul, iar în timpul căruia personajele îşi pierd din simpatie.

Iar finalul nu ajută deloc un film ce rămâne mediu, cu momente bune, momente mai puţin bune, dar cu actori buni şi intenţii interesante. Rămâne însă o întrebare : ar face un adolescent ceea ce a făcut Nick Twisp pentru a-şi pierde viginitatea? Răspunsul e chiar dificil de dat.

luni, 24 mai 2010

Recenzie film : Earth (2007) - Pământ, un echilibru natural uluitor în pericol

Publicat de FLORIN la 12:05 0 comentarii
Într-o lume în care imaginile generate pe calculator par a fi singurele care să mai creeze admiraţie şi cuvinte de laudă, este foarte plăcut şi necesar de descoperit un astfel de documentar care uimeşte prin imaginile luate direct din natură.

Exact aceste imagini fac din documentarul regizat de Alastair Fothergill şi Mark Linfield şi narat de James Earl Jones o realizare uluitoare, menită să ne reamintească de minunata lume în care trăim şi pe care nu o apreciem foarte mult, dacă privim la reacţiile naturii la acţiunile umane.

Coproducţie Disney şi BBC, ,Earth’ propune o călătorie prin patru anotimpuri, pe tot globul, alături de specii pe care le cunoaştem şi pe care ne bucurăm să le redescoperim şi alături de specii necunoscute, care te uimesc instantaneu. Deşi tema iniţială a documentarului nu pare a fi încălzirea globală, natural se ajunge şi la efectele pe care aceasta le are asupra speciilor de pe ecran, reamintind un mesaj de ocrotire a acestei planete „norocoase” din al cărui ecosistem facem parte.

Ar fi ideal ca un astfel de film să fie vizionat în IMAX, fiindcă imaginile uluitoare ale lui ‚Earth’ sunt mult mai spectaculoase decât maşini răsturnate, explozii cât mai mari, creaturi inexistente. Acestea fac din ‚Earth’ o capodoperă vizuală.

Câştigătorii de la Cannes 2010

Publicat de FLORIN la 11:29 0 comentarii
În ultimile 10 zile Festivalul de la Cannes a fost atracţia principală pentru cinefilii din întreaga lume. Noi ne-am mulţumit cu reacţiile lor. Cei aflaţi acolo au spus că a fost o ediţie slabă. Ieri s-au anunţat şi câştigătorii.

Filmul thailandez LUNG BOONMEE RALUEK CHAT (Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives) a câştigat cel mai dorit premiu al festivalului, Palme D’Or-ul. Printre ultimile filme prezentate, acesta a adunat elogii din partea majorităţii criticilor, astfel încât câştigarea premiului nu a fost întocmai o surpriză.

Celelalte premii din selecţia oficială au mers către :

* Grand Prix: Des Hommes et des Dieux
* Cel mai bun regizor : Mathieu Amalric pentru Tournee
* Cel mai bun scenariu : Lee Chang-dong pentru Poetry
* Cea mai bună actriţă : Juliette Binoche pentru Copie Conforme
* Cel mai bun actor : Javier Bardem pentru Biutiful şi Elio Germano pentru La nostra vita
* Premiul juriului : Un homme qui crie
* Palme d’Or pentru scurtmetraj : Chienne d’histoire
* Premiul juriului pentru scurtmetraj : Micky Bader

Premiile Un Certain Regard

* Un Certain Regard : Hahaha
* Premiul Juriului : Octubre
* Cea mai bună actriţă : Victoria Raposo, Eva Bianco, Adela Sanchez pentru Los Labios

Queer Palm : Kaboom

Pentru lista completă de premii vizitaţi site-ul Cannes.


Lista completă de postări referitoare la Cannes pe Club de film
Nu suntem la Cannes, dar putem încerca ceva
Trailer Cannes 2010 : Marţi, după Crăciun (2010)
Trailer Cannes 2010 : Autobiografica lui Nicolae Ceauşescu ( Andrei Ujica, 2010)
Cannes 2010 : The Strange Case of Angelica, Wall Street 2, You Will Meet A Tall Dark Stranger, Film Socialisme
Interviu Cristi Puiu pentru New York Times
Trailer Cannes 2010 : Biutiful (2010)
Ultimile noutăţi de la Cannes. Care sunt favoriţii la câştigarea Palme D’Or-ului?
Interviu Andrei Ujică pentru New York Times
Premiu românesc la Cannes : ‚Căutare’ de Ionuţ Piturescu
Trailer Cannes 2010: Căutare ( Ionuţ Piturescu)

Eu când vreau să fluier fluier pe DVD cu Gazeta Sporturilor

Publicat de FLORIN la 11:13 0 comentarii
După 9 săptămâni petrecute în cinematografele din România, ,Eu când vreau să fluier, fluier’, debutul regizoral în lung-metraj al lui Florin Şerban va fi lansat pe DVD joi, 27 mai împreună cu Gazeta Sporturilor.

Câştigător a două premii la ediţia din acest an a festivalului de la Berlin, filmul a fost un succes surprinzător de casă în România, încasând în primele 8 săptămâni 230000 de dolari.

Prin comparaţie, ‚Poker’, lansat şi el pe DVD a avut încasări de 121000 de dolari.

Kapitalism, reţeta noastră secretă’ nu a reuşit să încaseze decât 12.000 de dolari.

WebsiteStory’, filmul de debut al lui Dan Chişu, care s-a proclamat un film comercial a debutat săptămâna trecută pe locul 8, încasând puţin peste 8000 de dolari, în ciuda unei campanii puternice de promovare.

Luna verde’ a avut încasări ce depăşesc cu puţin suma de 3000 de dolari.

Filmul 'Eu când vreau să fluier, fluier' încă poate fi urmărit în cinematografele din România.

Shrek Forever After debutează pe locul 1 în box-office-ul american

Publicat de FLORIN la 10:38 0 comentarii
A patra şi ultima parte din ‚Shrek’ a debutat pe locul 1 în box-office-ul american, cu încasări de 71, 2 milioane de dolari, sdrobind, după cum era de aşteptat, orice competiţie.

Pe locul 2 se găseşte ‚Iron Man 2’, după ce în ultimile două săptămâni s-a aflat în fruntea clasamentului. Până acum, filmul a avut încasări de 251 de milioane de dolari doar în America de Nord.

Robin Hood’ închide podiumul cu 18,7 milioane de dolari.

Topul 10 este alcătuit de ‚Letters to Juliet’ cu Amanda Seyfried pe 4, ‚Just Wright’ pe 5, ‚MacGruber’ debutează pe 6 după recenziile slabe primite, în timp ce ‚Date Night’ se găseşte pe 7.

Poziţia 8 aparţine remake-ului ‚A Nightmare on Elm Street’, urmat de ‚How to train your dragon’ pe 9 şi de ‚Kites’, un film de la Bollywood cu Barbara Mori în rolul principal pe 10.

duminică, 23 mai 2010

Trailer Cannes 2010: Căutare ( Ionuţ Piturescu)

Publicat de FLORIN la 16:06 2 comentarii
Singurul premiu luat de un film românesc la Cannes a fost pentru scurt-metrajul lui Ionuţ Piturescu.

Un aşa-zis trailer pentru scurt-metrajul 'căutare' de 30 de minute a apărut pe net. Din păcate, acesta e total nefolositor.



Aşteptăm să vedem : Aurora, Marţi, după Crăciun, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu.

Trailer Best Worst Movie (2010)

Publicat de FLORIN la 15:38 0 comentarii
Troll 2’ este considerat unul din cele mai slabe filme realizate vreodată. Ar trebui să fie asta o problemă pentru fanii filmului? După cum veţi vedea nu.

Sunt destul de multe filme proaste, chiar foarte proaste, care îşi găsesc o audienţă în ciuda lipsurilor sale. Filmele cult sunt un gen interesant, ciudat şi uneori neînţeles. De ce ai vedea un film prost de mai mult decât o dată? Cum poţi spune că e un film bun?

Best Worst Movie’ probabil nu va răspunde la aceste întrebări, dar asta nu înseamnă că nu poate reprezenta o experienţă unică, foarte interesantă. Oricum, nu 'Troll 2'.

sâmbătă, 22 mai 2010

Premiu românesc la Cannes : ‚Căutare’ de Ionuţ Piturescu

Publicat de FLORIN la 17:46 0 comentarii
Scurt-metrajul ‚Căutare’ semnat de Ionuţ Piturescu a fost premiat în cadrul secţiunii Quinzaine des Realisateurs cu premiul din partea La Société des réalisateurs de films.

Pentru a face parte din competiţie, scurt-metrajul lui Ionuţ Piturescu a fost unul din cele 9 filme alese de selecţionerii secţiunii.

În următoarele orele urmează să se anunţe premiile din cadrul secţiunii ‚Un Certain Regard’, secţiune din care fac parte şi filmele româneşti ‚Marţi, după Crăciun’ şi ‚Aurora’.
Articole recomandate
Interviu Andrei Ujică pentru New York Times
Marcel Iureş - rol principal într-un nou serial HBO ROMANIA 'În derivă'
Liviu Ciulei premiat la TIFF 2010

vineri, 21 mai 2010

Interviu Andrei Ujică pentru New York Times

Publicat de FLORIN la 15:24 0 comentarii
Regizorul Andrei Ujică, al cărui documentar ‚Autobiografia lui Nicolae Ceaşescu’ a fost prezentat la Cannes şi primit de critica internaţională de la bine în sus, a acordat un interviu pentru New York Times.

În interviu acesta vorbeşte despre cum a realizat filmul, cât a durat să pună cap la cap cele 3 ore ale filmului dintr-o arhivă video formată în 25 de ani, precum şi despre „personajul” principal al filmului : Nicolae Ceaşescu.

Puteţi citi interviul aici.

Marcel Iureş - rol principal într-un nou serial HBO ROMANIA 'În derivă'

Publicat de FLORIN la 14:54 0 comentarii
Marcel Iureş, unul din puţinii actori români care a făcut carieră şi la Hollywood, va fi actorul din rolul principal din primul serial dramatic HBO ROMÂNIA, intitulat 'În derivă'.

Varianta americană 'In Treatment' cu Gabriel Byrne în rolul principal a câştigat în 2009 un Glob de Aur pentru cel mai bun actor într-un serial dramatic.

Varianta românească va fi produsă de Film Factor şi regizată de Adrian Sitaru şi Titus Muntean.

În ultimii ani, HBO ROMÂNIA a surprins plăcut publicul român cu producţii locale apreciate inclusiv la nivel internaţional.

Ultimile noutăţi de la Cannes. Care sunt favoriţii la câştigarea Palme D’Or-ului?

Publicat de FLORIN la 14:34 0 comentarii
* Am ajuns pe ultima sută de metri la Cannes, care de asemenea pe ultima sută de metri a mai inclus un film în competiţia oficială, aspect ce a atras comentarii din partea presei. Comentariile spun că în acest an festivalului i-au cam lipsit filmele extraordinare din competiţia principală, în care au fost incluse prea multe titluri comerciale, filme americane care nu spun ceva deosebit. Din acest motiv, organizatorii încearcă să mai salveze situaţia.

* Din filmele prezentate favorite sunt : Biutiful în regia lui Alejandro GONZÁLEZ IÑÁRRITU, Copie Conforme cu Juliette Binoche în regia iranianului Abbas KIAROSTAMI, Outrage în regia lui Takeshi KITANO, Another Year în regia lui Mike Leigh şi Of Gods and men în regia lui Xavier BEAUVOIS. Lista diferă în funcţie de fiecare critic. Categoric însă lupta este destul de strânsă.

* Au apărut şi primele cronici la filmului lui Andrei UjicaAutobiografia lui Nicolae Ceauşescu’. Cu toate că nu îl laudă într-un mod expres, după două recenzii de la mixte în jos pentru filmele româneşti aflate în competiţia ‚Un Certain Regard’, Hollywood Reporter scrie de la mediu în sus despre documentarul regizorului român.

Trailer Rio 3D (2011)

Publicat de FLORIN la 14:11 0 comentarii
Regizat de Carlos Saldanha, cel „vinovat” de tot ceea ce a însemnat trilogia ‚Ice Age’, ‚Rio’ va apărea în cinematografele din întreaga lume abia în primăvara anului 2011.

Producătorii se arată însă foarte darnici, aşa că deja ne lasă să ne facem o părere despre această nouă animaţie, ce urmăreşte călătoria unui papagal din Minnesota în Rio de Janeiro.



Printre actorii care vor da vocile personajelor se numără Anne Hathaway, George Lopez şi Kate del Castillo. Filmul va fi lansat în digital 3D.

joi, 20 mai 2010

Recenzie film : Cea mai fericită fată din lume (2009) - Un basm minimalist supus manipulării

Publicat de FLORIN la 20:05 0 comentarii
Suntem încă o cinematografie mică, în plină dezvoltare, lipsită de fonduri, dar plină de idei inovatoare şi soluţii originale, aplicate bineînţeles în stil minimalist. Primul film de lung metraj al lui Radu Jude e încă o dovadă a capacităţilor artistice provenite din România.

Inspirat dintr-un eveniment real petrecut la una din primele reclame la care regizorul filmului a lucrat, ‚Cea mai fericită fată din lume’ se petrece în decursul a câteva ore, fix pe lângă Piaţa Universităţii din Bucureşti. Aici se filmează o reclamă cu Delia ( Andreea Boşneag – la primul rol), o adolescentă câştigătoare al unui concurs realizat de o companie de băuturi răcoritoare. Premiul : o maşină, pe care din păcate s-a hotărât că adolescenta nu o poate păstra. Hotărârea i-a aparţinut prea puţin, deşi părinţii insistă că aceasta a fost luată în familie.

Fata nefiind total convinsă că trebuie să semneze actele de vânzare, insistă şi insistă, iar părinţii fac acelaşi lucru. Insistenţele se petrec în pauzele de filmare la o reclamă simplă, ce nu ar trebui să creeze probleme. Ele însă sunt create. Ba Andreea nu bea suc destul, ba culoarea acestuia nu e foarte atrăgătoare, ba locaţia nu e cea bună. Una dintre ele se păstrează: în permanenţă se cere un zâmbet mai larg de la Andreea, iar aceasta încearcă şi încearcă să pară cât se poate „cea mai fericită fată din lume”, deşi motivele în acel moment îi lipsesc în totalitate.

Ar fi uşor de spus „repetitiv”, dar totul se întâmplă exact cum trebuie pentru a nu fi plictistor. Se insistă când trebuie, se opreşte când trebuie, se revine la insistenţă când trebuie. Măsura este cea care nu îi lipseşte deloc acestui film. De aceea, din acest mediu repetitiv şi îndepărtat e remarcabil cum Radu Jude a creionat personaje şi situaţii atât de diverse. Cuvintele Deliei sunt aceleaşi, vocea Andreei Boşneag s-ar putea să nu fie foarte diferită, dar rareori lipseşte din partea spectatorului un gând de genul „acum a fost bine”, „nu mai poate”, „a uitat norocoasă”, „slab” şi altele.

Ceea ce îl face însă extraordinar sunt întâmplările din pauzele de filmare când printr-un dialog părinte – fiică realist în fiecare moment, suntem amuzaţi şi îngrijoraţi în acelaşi timp, ţinând ba cu un personaj, ba cu celălalt, acceptând manipulerea şi refuzând realitatea, dorind basmul. Aria largă de sentimente produse de acţiunea de pe ecran e uluitoare.

Tot în aceste momente ne întâlnim de aproape şi cu actorii. Interpretarea tatălui de către Vasile Muraru se face cu o siguranţă pe care doar un actor experimentat precum acesta o poate avea. Actorul nu numai că îşi controlează personajul, dar pare un mare ajutor pentru Andreea Boşneag, a cărui nesiguranţă e perfectă pentru rol. Violera Haret Popa, la primul său rol în film, îşi foloseşte experienţa din teatru pentru a fi la fel de impecabilă în acest film mic, provenit ( ce bucurie) din România, dar mai degrabă apreciat pe afară. De ce? Asta e altă discuţie.

miercuri, 19 mai 2010

Trailer Cannes 2010 : Biutiful (2010)

Publicat de FLORIN la 14:13 0 comentarii
Dacă în primele zile presa aflată la Cannes a vorbit prea puţin despre filmele din competiţia oficială, axându-se pe marile premiere din afara competiţiei sau chiar pe filmele din categoria ‚Un Certain Regard’, lucrurile încet se schimbă.

Un prim film care aspiră la trofeul Palme D’Or de anul acesta este noul film al lui Alejandro González Iñárritu, care a fost primit, de cea mai mare parte din critică foarte bine, care de asemenea îl anunţă pe Javier Bardem ca un prim posibil nominalizat la Oscarurile din 2011.



Privind la filmografia regizorului Alejandro González Iñárritu ( Amores peros, Babel) chiar nu există vreun motiv pentru care ceea ce spun majoritatea criticilor să nu credem că este adevărat.

Sinopsis

„Biutiful” este povestea lui Uxbal.
Un tată devotat. Un iubit chinuit.
Un fiu înşelat (?). Un om de afaceri de jos.
Prietenul întotdeauna dispus. Căutătorul de fantome. Spiritual sensibil.
Un supravieţuitor al marginilor invizibile din Barcelona de azi.
Uxbal, simţând pericolul morţii, încearcă să se împace cu iubire şi să îşi salveze copilul, în timp ce încearcă să se salveze pe sine.
Povestea lui Uxbal e simplă : doar una din realităţile complexe pe care toţi le trăim azi.

marți, 18 mai 2010

Recenzie film : A Nightmare on Elm Street (1984) - Primul coşmar, cel mai intens

Publicat de FLORIN la 14:41 3 comentarii
A Nightmare on Elm Street’ este un clasic horror care nu se mai opreşte din remake-uri, din păcate prăfuite şi incomparabile faţă de ceea ce a adus originalul. Alături de ‚Halloween’ şi ‚Friday The 13th’ alcătuieşte lista celor mai îndelungate serii horror, ce au reuşit să îşi formeze un cult de fani cum puţine altele au putut.

Văzut la 26 de ani distanţă de la apariţia sa furtunătoare, este îmbucurător să găseşti un film încă uimitor, încă înspăimântător şi poate chiar mai stilat. Chiar dacă ţipetele se vor auzi doar din partea personajelor, filmul e un thriller fără cusur, un film excelent, nu doar suportabil, ceea ce ( să recunoaştem) este destul de nemaiîntâlnit în cazul filmelor cult, la care nu se mai pot aprecia decât ideile, rezultatul fiind îndoielnic.

Wes Craven a creat un film care uimeşte prin idee, dar care nu se opreşte doar acolo. Părinte filmului horror american, el a inventat genul care astăzi nu face decât să dezamăgească prin lipsa de viziune şi originalitate, ca să nu amintim de complexitate, interpretări. Însă Wes Craven a fost ( ba încă mai este) un maestru nelipsit de viziune, imaginaţie, originalitate, inovaţie, talent. Iar asta creează complexitate.

Iar dincolo de complexitate : ce idee : un criminal care te vânează în vise. Dacă te prinde, coşmarul s-a terminat, precum şi viaţa ta. Şi ce personaj acest Fred Krueger vizual, cât şi auditiv, în interpretarea lui Robert Englund. Cu machiajul acela, cu pălăria şi cu degetele ascuţite, acesta e un personaj care a fost creat pentru a face istorie. Şi aşa a făcut : a scris istorie.

Filmului ăsta chiar nu îi lipseşte nimic : muzica înspăimântătoare, actori talentaţi, printre ei şi Johnny Deep la primul său rol, doar un alt adolescent care îl visează pe Freddy, scene memorabile.

Actorii nu sunt foarte cunoscuţi pentru rolurile viitoare ( cu excepţia lui Johnny Deep), ei nici nu dau dovadă de un talent extraordinar. Nu e filmul în care pot face asta. Însă aceştia nu sunt nici doar „bombe” sexxy fără picătură de talent. Heather Langekamp de exemplu nu îşi arată decolteul foarte mult, remarcându-se prin naturaleţe, realizând un rol foarte bun. Este singura care a putut să demonstreze ceva, datorită întinderii rolului său. La cât timp Freddy se ţine după ea ( sau invers) fără interpretarea sa, filmul nu ar fi funcţionat, cel puţin la revizionare, chiar şi cu cântecul celebru, chiar şi cu mâna care iese din cada cu spumă.

Dar totuşi toate lucrurile au fost la locurile lor. Astfel, primul film din seria ‚Coşmar pe strada Elm Street’ rămâne şi cel mai reuşit dintre toate, precum şi un clasic horror de revizitat.

Interviu Cristi Puiu pentru New York Times

Publicat de FLORIN la 14:13 4 comentarii
Sub titlul ' Banalitatea răului în stil românesc', site-ul New York Times a publicat un interviu cu regizorul Cristi Puiu, în care acesta vorbeşte despre sursa de inspiraţie pentru 'Aurora', cum a ales să joace rolul principal în propiul film, cum s-a filmat filmul şi posibilele reacţii ale publicului la vizionarea şi revizionarea sa.

La una dintre întrebările puse de Dennis Lim, regizorul descrie subiectul filmului 'Aurora' astfel :

Acest film cred că vorbeşte despre relaţiile dintre fiinţe umane. ... Nu ştiu cum este viaţa în afara României, dar în Bucureşte, unde eu locuiesc, relaţiile sunt destul de brutale.

Filmul este despre începutul unei noi vieţi pentru personajul principal şi toţi ceilalţi care sunt legaţi de el.


Pentru întregul interviul vizitaţi site-ul New York Times.

Imagine

Cannes 2010 : The Strange Case of Angelica, Wall Street 2, You Will Meet A Tall Dark Stranger, Film Socialisme

Publicat de FLORIN la 10:32 0 comentarii
* După proiecţiile celor două filme româneşti aflate în competiţia ‚Un Certain Regard’ la Cannes, românii au primit şi primele recenzii din presei internaţionale.

Marţi, după Crăciun’ deşi a fost lăudat de puţina presă românească aflată la Cannes, nu e văzut ca un favorit al secţiunii. Los Angeles Times a scris o recenzie foarte bună pentru film, din care s-a preluat „Regizorii români par că nu pot face filme proaste”.

La polul opus, Hollywood Reporter nu vede filmul ca pe unul extraordinar, prezicând că acesta nu va avea foarte mare succes la lansarea pe DVD sau la televiziunile din alte ţări.

Îmbucurător pentru mulţi este însă faptul că filmul nu se va axa pe partea de jos a populaţiei române, ci pe populaţia medie. Variety notează acest lucru într-o recenzie medie.

Filmul de altfel pare că impresionează prin o scenă foarte bine creată, pe care abia aşteptăm să o vedem.

* ‚Aurora’ lui Cristi Puiu a fost întâmpinat cu urale mai multe. Curiozitatea criticii a existat mai ales datorită încă mult-lăudatului ‚Moartea domnului Lăzărescu’ care i-a adus lui Cristi Puiu în 2004 trofeul pe care speră că îl va câştiga în acest an.

Recenziile sunt împărţite, în principal datorită duratei foarte mare ( 3 ore). IndieWire şi Variety vorbesc elogios de ‚Aurora’, încât îţi creează dorinţa de a-l vedea chiar şi împotriva duratei care pare exagerată.

Hollywood Reporter notează că filmul are o oră în plus într-o recenzie nu la fel de elogioasă. Recunoaşte însă puterea finalului.

>New York Times vorbeşte pe scurt despre film. În condiţiile în care doar despre Robin Hood şi despre filmul lui Jean Luc Godard publicaţia a vorbit detaliat, este foarte bine pentru filmul lui Cristi Puiu.

* Tot la secţiunea ‚Un Certain Regard’, criticii au vorbit foarte mult despre ‚O Estranho Caso de Angelica’ (The Strange of Angelica). Cu toate că filmul nu este foarte lăudat, acesta a fost cel mai aplaudat pentru regizorul Manuel de Oliviera, care încă face filme la 101 ani.

* Wall Street : Money Never Sleep a avut premiera mondială în afara competiţiei. Unul din cele mai aşteptate filme ale anului ( şi din festival) a fost primit de critică cu răceală. Aşadar, chiar dacă a durat atâta timp pentru continuare, aceasta nu se ridică la statura originalului.

* Tot în afara competiţiei a putut fi văzut noul film în regia lui Woody Allen. ‚You Will Meet a Tall Dark Stranger’ a primit recenzii medii, neimpresionând. A impresionat coada făcută la intrarea în cinematograf.

* ‚Film Socialisme’ în regia lui Jean Luc Godard a fost un alt titlu foarte aşteptat la Cannes. Se şi înţelege de ce. Iar vorbăria a început despre un film destul de ciudăţel din descriere, fiind alimentată de lipsa regizorului de la Cannes.

Şi mai interesant e că filmul poate fi urmărit pe Internet contra cost. 6 teaser trailer ale filmului pot fi vizionate pe YouTube. Unul dintre acestea poate fi urmărit mai jos.



* Despre filmele din competiţia oficială încă nu s-au auzit lucrurie extraordinare. ‚Another Year’ şi ‚The Housemaid’ au primit susţinerea criticii, dar nu pentru câştigarea trofeului Palme D’Or. Pentru ‚Outrage’ şi ‚Biutful’ primele recenzii apărute îi anunţă drept prim favoriţi.

Pentru că acum „atracţiile” comerciale ale festivalului s-au cam dus, cu siguranţă se va vorbi mai mult despre filmele din competiţie, aşa cum şi trebuie.

Liviu Ciulei premiat la TIFF 2010

Publicat de FLORIN la 10:21 0 comentarii
Comunicat TIFF 2010
În cadrul celei de-a noua ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), Liviu Ciulei, personalitate marcantă a filmului şi teatrului românesc, va fi omagiat prin acordarea Premiului de Excelenţă şi prezenţa a trei dintre filmele sale în secţiunea tradiţională a festivalului, 3X3.

Cariera sa spectaculoasă include peste 20 de filme la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura în calitate de regizor, scenograf sau actor, recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase. Experienţei în calitate de regizor, actor, scenograf sau scenarist i s-a adăugat şi cea a unui foarte bun director artistic, Liviu Ciulei ocupând această pozitie timp de 10 ani pentru Teatrul Bulandra din Bucureşti, dar şi pentru Teatrul Tyrone Guthrie din Minneapolis. De asemenea, Liviu Ciulei a fost profesor de teatru la două universităţi prestigioase: Columbia University şi New York University. În prezent, Liviu Ciulei este Director Onorific al Teatrului Bulandra.

Filmografia sa include unul dintre titlurile care au marcat istoria cinematografiei românesti: Pădurea Spânzuraţilor, film care i-a adus în anul 1965 Premiul de regie la Festivalul de la Cannes. Alături de Valurile Dunării (1959) şi Erupţia (debutul în regia de film din 1957), Pădurea Spânzuraţilor va fi prezentat în cadrul secţiunii 3 X 3. Liviu Ciulei se alătură astfel regizorilor Wim Wenders şi Anurag Kashyap omagiaţi în cadrul acestei secţiuni la cea de-a noua ediţie a festivalului.

Valurile Dunării, cel de-al doilea film semnat Liviu Ciulei, în care este atât regizor, cât şi interpret, spune povestea a trei oameni care sunt nevoiţi să călătorească pe un şlep încărcat cu armament, pe Dunăre, în august 1944, printre minele puse de hitlerişti. Un love-story presărat cu momente de tensiune, recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de Film de la Karlovy Vary în 1960. La TIFF 2010 publicul va putea revedea acest film în cadrul unei proiecţii de gală, în prezenţa protagonistei Irina Petrescu.

O altă proiecţie de gală o reprezintă cea a filmului Pădurea Spânzuraţilor. Fillmul va fi proiectat la TIFF 2010 în prezenţa actorilor Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ.

Premiul de excelenţă TIFF 2010, acordat regizorului Liviu Ciulei, este oferit de Mercedes-Benz.

Secţiunea 3 X 3 din cadrul TIFF 2010 este prezentată de Cinemax.

TIFF 2010 se va desfăşura anul acesta între 28 mai - 6 iunie.

Trailer Charlie St. Cloud (2010)

Publicat de FLORIN la 09:51 0 comentarii
Zac Efron pare că face alegerile potrivite ca actor, alegând să joace în filme cât mai diverse ca subiect. L-am văzut în ‚Hairspray’ rămânând la muzical, în ‚17 Again’ alegând comedia, în ‚Me and Orson Welles’ devenind mai serios, iar ‚Charlie St. Cloud’ nu coboară ştafeta, cu toate că are mai multe şanse de a aduce lumea în cinematografe decât un film despre Orson Welles.

Filmul este o adaptare după cartea lui Ben SherwoodThe Death and life of Charlie St. Cloud’.

Regia aparţine lui Burr Steers ( 17 Again), din distribuţie mai făcând parte şi actriţa Kim Basinger.

Lansarea filmului în America se va face pe 15 octombrie.

luni, 17 mai 2010

Recenzie film : Daybreakers (2009) - Revenirea vampirilor la umanitate

Publicat de FLORIN la 17:36 0 comentarii
Deşi ‚Daybreakers’ este departe de a fi un film extraordinar, e mai mult decât îmbucurător să descoperi inteligenţă într-un film hollywoodian cu vampiri. Aproape găseam asta imposibil în era unor ‚Twilight’-uri lipsite de orice tip de substanţă a subiectului, dar iată că Michael Spierig şi Peter Spierig au reuşit să aducă puţină speranţă într-un viitor mai promiţător pentru gen.

Inteligenţa filmului se găseşte în ideile cu care vine, nu neapărat unice, dar nu îndeajuns exploatate de oameni talentaţi. În 2019, lumea din ‚Daybreakers’ este diferită şi totuşi este la fel. Diferenţa este că oamenii au devenit vampiri, ziua a devenit inactivă, în timp ce noaptea găsim aceeaşi aglomeraţie pe străzile metropolelor lumii, lumea nu mai stă la coadă la fast food, în schimb aşteaptă cu aceeaşi răbdare pentru sânge diluat. Politica există şi ea, companiile care profită de populaţia flămândă de asemenea, dezamăgirile nu puteau lipsi. În fond, eternitatea asigură doar zile şi nopţi pentru totdeauna, dar nu fericirea.

Edward Dalton ( Ethan Hawke) este un vampir care nu gustă cu plăcere din sângele cu care trebuie să se hrănească. El lucrează la un substitut pentru sângele uman pe cale de dispariţie, pentru compania care asigură o parte din necesarul pentru populaţie, asta până când într-o seară întâlneşte nişte oameni speriaţi de el, dar pe care acesta îi ajută. Astfel, el află o soluţie pentru întoarcerea la umanitate a vampirilor. Numai că fratele său îi devine inamic, într-o lume în care oamenii nu sunt lipsiţi de inamici.

Ideea de început nu este singura care asigură un film surprinzător. Pe măsură ce povestea evoluează, ideile noi sunt rezolvarea perfectă pentru situaţii comune din filme de categoria B. Faptul că ele există atenuează din lipsa complexităţii poveştii. Lipsesc de asemenea tensiunea, precum şi personajele emblematice ale altor filme din gen de mai de mult.

Stilul său vizual e bine construit, iar actorii sunt buni, cu toate că personajele lor nu le permit să strălucească la capacităţilor lor. Sam Neill are cu siguranţă cel mai interesant personaj şi asta se vede şi în interpretarea sa. Ethan Hawke şi Claudia Karvan mai reuşesc câteva ieşiri din comun, în timp ce Willem Dafoe nu reuseşte să destingă atmosfera, deşi este foarte clar că acesta s-a dorit a fi scopul său în acest film până la urmă mediu. Ceea ce e important e că primul pas spre revenirea vampirilor la „umanitate” a fost făcut. Aşteptăm să vedem că nu a fost doar o simplă scăpare hollywoodiană.

Trailer : Easy A (2010)

Publicat de FLORIN la 14:07 4 comentarii
Aparent doar o altă comedie cu adolescenţi / romantică, ,Easy A’ are un trailer cu adevărat interesant, plin de energie, cu o coloană sonoră ideală pentru zilele acestea ( Lady Gaga) şi cu nişte replici strategice cuceritoare.

Sigur, s-ar putea dovedi la lansarea filmului că trailerul întrege produsul complet, dar până vom avea şansa să citim câteva recenzii, putem să credem că nu va fi aşa.

Regizat de Will Gluck (Fired Up), cu Emma Stone, Stanley Tucci, Amanda Bynes şi Lisa Kudrow în distribuţie, filmul va fi lansat pe 17 septembrie peste Ocean.

sâmbătă, 15 mai 2010

Recenzie film : The Cove (2009) - Urmaşii lui Flipper într-o altfel de poveste

Publicat de FLORIN la 19:29 0 comentarii
Sunt sigur că vă mai amintiţi de Flipper. În fond, este de neuitat. Ce s-a întâmplat cu Flipper după terminarea filmărilor? Richard O’Barry, cel care a capturat şi a antrenat delfinii care l-au interpretat pe Flipper în primul serial al său din 1964 ne oferă în ‚The Cove’ un răspuns care fără îndoială că îngrozeşte. El spune că una din femelele care l-au intrepretat pe Flipper „s-a sinucis” în braţele sale.

Probabil că deja v-aţi întristat la auzul acestei declaraţii, dar ‚The Cove’ nu vorbeşte despre ‚Flipper’, cât despre ce a făcut Richard O’Barry după acest incident devastator. A încercat să distrugă ceea ce a creat.

‚Flipper’ a fost doar începutul unei afaceri de miliarde de dolari, în care delfinii sunt prinşi şi ţinuţi în captivitate pentru a bucura oamenii. Dar ‚The Cove’ nu este nici despre cum delfinii nu sunt fericiţi ţinuţi în captivitate, ca probabil toate celelalte animale pe care le vedem la Grădina Zoologică. Sau nu numai despre asta.

Principala cauză a persoanelor din spatele documentarului ‚The Cove’ este aceea de a captura în format video uciderea delfinilor în oraşul Taiji, Japonia. Iar realizarea aceasta nu este una deloc uşoară. Până ca regizorul Louie Psihoyos împreună cu echipa sa să încerce asta, Richard O’Barry a mai încercat să deconsipere nefericitele evenimente din acest oraş japonez împreună cu reporteri BBC sau Time şi nu a reuşit, fiindcă încercările acestora au fost realizate conform legii. ‚The Cove’ nu este realizat astfel.

Asta întâmplându-se în una din cele mai democratice ţări din lume este chiar dezamăgitor. Câte alte lucruri macabre care se întâmplă pe această planetă ne sunt necunoscute?

Unul nu mai ne este necunoscut. Şi acum ce facem? E greu de spus, de aceea poate nu e cazul să vorbim despre asta. Dar vă avertizez că ‚The Cove’ este un documentar care după ce l-ai văzut, ai vrea să nu ţi-l mai aminteşti, dar nu prea găseşti calea de a uita. Impactul acelei scene prin care realizatorii documentarului arată ceea ce atâţi alţii nu au reuşit este mult prea mare, ceea ce te va ţine departe Flipper în următoarea perioadă.

Deoarece probabil nu vă uitaţi la mult prea multe documentare, vă pot spune că ‚The Cove’, câştigătorul din acest an al premiului Oscar, merită cu siguranţă să îşi facă loc în lista voastră de filme. Se pune întrebarea dacă veţi reuşi să îl vedeţi până la final. Indiferent că veţi reuşi sau nu, puteţi încerca, în fond , The Cove’ a fost numit cel mai bun documentar din 2009.

vineri, 14 mai 2010

Trailer : Caravana cinematografică / Kino Caravan ( Titus Muntean, 2010)

Publicat de FLORIN la 10:25 2 comentarii
Inspirat din cartea lui Ion Groşan cu aceeaşi titlu, al doilea film semnat Titus Muntean după debutul plin de succes cu ‚Examen’ din 2004, ajunge în cinematografele din România pe 28 mai.

Cu acţiunea plasată în România din 1960, filmul cu nume în distribuţie precum Mircea Diaconu, Dorian Boguţă şi Iulia Luminare, prezintă povestea sosirii într-un sat izolat din Transilvania a unui camion vechi transformat într-o caravană cinematografică, care doreşte să prezinte filme ruseşti de propagandă pe o ploaie deloc prietenoasă.

Prezentat în câteva festivaluri, precum cel de la Sofia sau B-EST 2010, filmul a fost primit în câteva recenzii mediu.

Un mult aşteptat trailer a apărut astăzi în online şi poate fi urmărit mai jos.

Trailer Cannes 2010 : Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu ( Andrei Ujica, 2010)

Publicat de FLORIN la 10:00 0 comentarii
După Aurora şi Marţi, după Crăciun, continuăm prezentarea începută a câteva din filmele aflate anul acesta la Cannes cu un ultim film românesc : documentarul ‚Autobiografica lui Nicolae Ceauşescu’ în regia lui Andrei Ujica. Prezentat în afara competiţiei, filmul produs de ICON PRODUCTION, are o durată de 180 de minute.



Filmul va fi prezentat în România în cadrul TIFF 2010.

Descrierea ( via site-ul Cannes) :

„After all, a dictator is simply an artist who is able to fully put into practice his egotism. It is a mere question of aesthetic level, whether he turns out to be Baudelaire or Bolintineanu, Louis XVI or Nicolae Ceausescu." Andrei Ujica. From a formal point of view, The Autobiography of Nicolae Ceausescu proves that it is possible to only use existing images to yield films focused on recent history, yet with an epic vein similar to that of the historical fiction cinema - such as, most notably, the ample period pieces dedicated by American cinema to the Vietnam War generation. This is an eminently syntactic endeavor, where montage plays a twofold part: mise-en-scene, as it builds scenes that do not exist as such in the rushes, and classical editing, connecting scenes together. We may be witnessing the birth of a new film genre.

joi, 13 mai 2010

Nominalizări MTV Movie Awards 2010

Publicat de FLORIN la 16:47 4 comentarii
Pe 6 iunie, în Los Angeles se vor decerna premiile MTV Movie Awards 2010. Faţă de celelalte ceremonii importante, se cunoaşte că premiile MTV sunt cu totul altceva. Premiile de altfel vor fi oferite de public, prin votul lor.

De aceea, nu e în niciun fel surprinzătoare lista nominalizaţilor, făcută publică ieri, plină de filme nu foarte bine primite de critici, dar cu succes la public.

Iată nominalizările :

Best Movie

* Alice in Wonderland
* Avatar
* The Hangover
* Harry Potter and the Half-Blood Prince
* The Twilight Saga: New Moon

Clasic : Stormy Weather (1943) - despre Lena Horne şi cultura afro-americană din 1940

Publicat de FLORIN la 15:55 0 comentarii
Stormy Weather’ nu este un film foarte diferit de celelalte titluri din acea perioadă. Singura diferenţă dintre acest muzical şi alte filme mult mai cunoscute este că distribuţia este formată exclusiv din persoane de culoare.

Cum am ajuns să urmăresc acest film? Din păcate datorită unui eveniment nefericit : moartea actriţei Lena Horne. În totală necunoştinţă de cauză am aflat această veste acum trei zile. Tot atunci am aflat prin intermediul unor articole elogioase despre povestea acestei actriţe şi cântăreţe, despre neşansele pe care le-a avut născându-se într-o perioadă în care Hollywood-ul nu era interesat să facă filme despre persoane de culoare şi în care actorii de culoare erau exclusiv distribuiţi în roluri de servitori, dar şi despre statutul său iconic în comunitatea de culoarea, precum şi de implicaţia acesteia ca şi activistă în problemele sociale întâlnite de populaţia afro-americană.

Toată povestea ei m-a făcut curios de cine a fost această Lena Horne, iar din puţinele roluri primite în filme am ales acest ‚Stormy Weather’, unde actriţa interpretează rolul principal. Ceea ce am descoperit a fost un muzical cu nimic mai prejos decât alte muzicaluri din acea perioadă. Mai mult, filmul mi-a oferit oportunitatea de a mă întâlni cu o altă generaţie de actori.

‚Stormy Weather’ este un dans continuu. De la primul cadru până la ultimul, actorii rareori se opresc din cântat şi din dansat. Din multe puncte de vedere, filmele muzical de atunci pot fi comparate cu filmele de dans de astăzi. În ‚Stormy Weather’ numerele de muzical sunt şi numere de dans foarte bin realizate, unele chiar impresionante.

Lena Horne interpretează o cântăreaţă celebră pe care Bill ( Bill Robinson) o întâlneşte la finalul primului război mondial, moment în care talentul său de dansator şi performer nu este foarte căutat şi/ sau observat, motiv pentru care se angajează ca ospătar. De aceea pentru o perioadă nici nu o mai întâlneşte pe acea cântăreaţă care l-a fermecat pe ringul de dans. Bineînţeles că la un moment dat întâlnirea se întâmplă, acţiunile următoare fiind un muzical ce cu greu te va păstra jos.

Plotul de altfel este doar un artificiu pentru muzica filmului. Lena Horne, cu toate că nu m-a cucerit la această primă întâlnire, are carismă. Scena de dans ‚Stormy Weather’ este fără îndoială iconică. Pentru persoanele de culoare, Lena Horne este Rita Hayworth a lor. Iar carismaticul Bill Robinson este Fred Astaire al lor. Lucrurile se întâmplă la fel, dar parcă se simte că faci cunoştinţă cu altceva.

Filmul în sine nu se distinge de gen, dar pentru Lena Horne, pentru această cultură necunoscută, ,Stormy Weather’ poate că merită descoperit. Pentru fanii de muzicaluri, filmul e de neratat.

Trailer Cannes 2010 : Marţi, după Crăciun (2010)

Publicat de FLORIN la 11:55 0 comentarii
Dacă despre Aurora lui Cristi Puiu, al doilea film românesc selectat la ediţia din acest an de Cannes în competiţia ‚Un Certain Regard’, s-au spus destul de multe lucruri, despre ‚Marţi, după Crăciun’ al lui Radu Muntean s-au auzit mult mai puţine, cu toate că şi el va avea premiera la cel mai important festival din lume.

În sinopsisul de pe site-ul oficial Cannes, filmul lui Radu Muntean ne este prezentat astfel :

Paul este căsătorit cu Adriana de 10 an. Ei au o fată, o maşină, un apartament şi încă par îndrăgostiţi. Paul are de asemenea o aventură cu Raluca, un medic dentist de 27 ani cu care s-a întâlnit acum 6 luni. Paul le iubeşte pe ambele, dar când cele două se întâlnesc întâmplător, el este forţat să ia o decizie.

Mimi Brănescu, Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu ( pe care o aşteptam de ceva vreme într-un alt rol după cel din Legături bolnăvicioase) sunt actorii care formează acest triunghi amoros.

În distribuţie îi vom mai întâlni de asemenea pe Dragoş Bucur şi Victor Rebengiuc.

Trailerul poate fi văzut mai jos.

Trailer : The Adjustment Bureau (2010)

Publicat de FLORIN la 11:14 0 comentarii
Filmele verii 2010 ne sunt aproape clare. Fiecare ştie la ce film urmează să meargă şi la care nu ( asta bineînţeles până sosesc recenziile).

Despre toamna lui 2010 încă ştim însă mult prea puţine.

'The Adjustment Bureau' este un film cu Matt Damon şi Emily Blunt care va ajunge pe ecranele americane la finalul lui septembrie ( vrea la Oscar sau e doar o coincidenţă?).

Un SF romantic, cu un plot nu neapărat nou, dar care cu siguranţă nu şi-a cunoscut capodopera, filmul în regia lui George Nolfi ( scenaristul The Bourne Ultimantum), aflat la debut, cu Matt Damon şi Emily Blunt în rolurile principale, arată din trailer foarte interesant. Nu neapărat datorită eroinilor, cât datorită posibilor negativi, interpretaţi de John Slattery sau Terence Stamp.

miercuri, 12 mai 2010

Recenzie film : Fish Tank (2009)

Publicat de FLORIN la 15:02 0 comentarii
România seamănă ceva cu Marea Britanie din suburbiile lui ‚Fish Tank’, filmul britanic al anului trecut la BAFTA. Blocurile sunt izbitor de asemănătoare, sunetele ce vin dinspre ele au o propagare asemănătoare, chiar dacă muzica e diferită, persoanele dimprejur nu sunt foarte diferite de cele pe care le vedem în filmele româneşti. Totul e izbitor de familiar. Îşi face Marea Britanie reclamă negativă?

Pun întrebarea fiindcă astfel de portretizări apărute în cele mai recente filme din România sunt acuzate datorită subiectelor negative pe care le prezintă publicului internaţional, cu toate că se ştie: captura cinematografică este izbitor de bine creată după realitatea întâlnită. Marea Britanie nu îşi face astfel de probleme, apreciind filmul la valoarea sa.

‚Fish Tank’ este un studiu cinematografic complet şi impredictibil, experimental, dar profesionist despre viaţa Miei, o tânără de 15 ani aflată în permanenţă în stare de conflict cu persoanele cu care intră în contact : mama sa atât de tânără încât te întrebi când a născut-o pe Mia, sora sa care deja consumă băuturile pe care Mia le cunoaşte şi ea, o fostă prietenă care acum o evită, nişte străini care ţin un cal pe care eroina noastră vrea să îl elibereze. Între locaţiile unde se găsesc aceste persoane, găsim întotdeauna o Mia singură, în căutarea a ceva ce nu găseşte. Acesta e motivul pentru care posibil ajunge mai devreme sau mai târziu la un conflict verbal exploziv şi deloc cenzurat.

Singurul mod creativ şi lipsit de violenţă prin care aceasta se exprimă este dansul pe muzica hip-hop, moment trăit tot în singurătate, între patru pereţi. Într-o zi însă Connor, noul iubit al mamei, o observă şi o laudă. Acesta e doar începutul relaţiei ciudate dintre cei doi, aflată la o barieră parcă permanent depăşită între prietenesc şi mai mult. Terenul este total necunoscut, nu doar pentru acest personaj în permanentă descoperire de sine, dar şi pentru spectator, datorită regizoarei Andreea Arnold, care creează un film ce niciodată nu ştii unde te duce, ceea ce este mai mult decât plăcut într-o perioadă în care finalurile rareori mai ne sunt necunoscute.

Probabil nu ar trebui să fie ceva nou pentru cei care îi cunosc filmele Andreei Arnold. Pentru cineva care abia le descoperă, cu siguranţă stârneşte curiozitate, mai ales prin temele abordate. În 2003, regizoarea a câştigat premiul Oscar pentru cel mai bun scurt-metraj cu ‚Wasp’, care prezintă povestea tot unei femei, de data aceasta o mamă singură cu patru copii, aflată în sărăcie.

Într-un final, poate că e destul de important că povestea acestei adolescente este regizată de o femeie. Ştie despre ce vorbeşte. Cât despre Katie Jarvis, actriţă din rolul principal, este cu siguranţă o tânără pe care aşteptăm să o revedem cât mai curând, după acest rol foarte bine realizat.

A nu se rata.

Teaser Trailer : Super 8 (2011) - noul film J.J. Abrams

Publicat de FLORIN la 14:41 0 comentarii
Regizorul din spatele Star Trek şi Mission Impossible 3 ştie fie misterios, dar şi să creeze lucruri misterioase. Nu e incredibil că după 6 ani lumea este încă foarte curioasă în legătură cu misterul din spatele serialului 'Lost'?



Despre noul film al lui J.J. Abrams se cunosc mult prea puţine, chiar şi după vizionarea acestui prim trailer. Întrebarea este : intrăm în jocul regizorului?

Spot TIFF 2010 : Florin Piersic Junior îşi întâlneşte tatăl

Publicat de FLORIN la 07:52 0 comentarii
TIFF 2010 se apropie cu paşi repezi, iar realizatorii festivalului chiar ştiu cum să menţină / trezească interesul nostru prin veşti noi şi bune despre lucrurile care se vor întâmpla acolo, dar şi prin strategii de marketing foarte inteligente.

Dacă în 2009, spotul TIFF ne-a prezentat un Brokeback Mountain românesc, în 2010 se apelează la Star Wars şi la Florin Piersic şi Florin Piersic Junior.

Rezultatul este briliant.

marți, 11 mai 2010

Trailer & Preview : WebsiteStory ( 2010, Dan Chişu)

Publicat de FLORIN la 08:21 0 comentarii
Filmele româneşti nu ocolesc deloc cinematografele româneşti în ultima perioadă. În ultimile săptămâni am avut aproape săptămânal o premieră sosită din România. Pe rând, ,Eu când vreau să fluier, fluier’, ,Poker’, ,Luna Verde’ şi ‚Kapitalism, reţeta noastră secretă’ au ajuns în cinematografe pentru cei interesaţi. Următorul pe listă : WebSiteStory.

Debutul regizoral al lui Dan Chişu, filmul ‚WebsiteStory’ ajunge pe marile ecrane din 14 mai. Distribuţie este formată din Crina Semciuc, Diana Gurscă, Alexandru Oreste Scarlat Teodorescu, Costel Bojog, Cosmin Nedelcu, Martin Stanciu, Iustinian Radu, Teodora Stanciu, Rosana Oprea, Radu Isac şi Claudiu Teohari.

Invitaţi speciali : Dragoş Bucur, Șerban Ionescu, Florin Piersic Junior, Lia Bugnar.

Ca şi ‚Eu când vreau să fluier, fluier’, filmul este experimental. Actorii sunt în majoritate neprofesionişti, replicile s-au bazat în general pe improvizaţie, de aceea există numeroase variante ale filmului, pe care producătorii spun că le vor prezenta online după lansarea sa. Asta ar trebui să fie interesant.

Filmările au durat 12 zile. Publicul ţintă : tinerii.

Trailer.

Trailer & Preview : Buried (2010)

Publicat de FLORIN la 07:57 0 comentarii
Unul din filmele cele mai comentate în cadrul ediţiei de anul acesta a Festivalului de la Sundance este acest thriiler posibil înspăimântător despre un om îngropat de viu. Filmul cu un singur personaj ( interpretat de Ryan Reynolds) a făcut criticii să îşi pună destule întrebări. Dincolo de cele artistice, nu toată lumea a fost convinsă de capacitatea studioului de a marketa filmul cum trebuie. Întrebarea mea este : mai e nevoie de o mare inteligenţă din partea studioului?

Eu zic că nu, atâta timp cât nu cad în extrema cealaltă. Publicul şi criticii au făcut destul.Ideea, nu că e neapărat genială, dar e pentru prima oară prezentată într-un film serios şi nu într-o telenovelă. Şi da, este foarte bună. Toată lumea e curioasă. Sau nu? Un prim trailer v-ar putea ajuta.

luni, 10 mai 2010

Filmele verii 2010

Publicat de FLORIN la 10:57 10 comentarii
Vara aproape a sosit. Filmele vin şi ele. Iată cele mai aşteptate filme din vara lui 2010.

Uşor înaintea verii mai sosesc : Iron Man 2, Robin Hood şi Prince of Persia : The Sands of Time.

4 iunie – Sex and the city 2
Pentru a fi curios să vezi acest film e nevoie să te încadrezi în publicul ţintă. Dacă nu eşti în publicul ţintă, atunci e foarte simplu de evitat. Dacă eşti în publicul ţintă, atunci cu greu există un film vara asta care să îl bată pe acesta în aşteptări.

18 iunie – Toy Story 3
Vara asta PIXAR vine cu Toy Story 3. După ce ‚Up’ a făcut pe toată lumea să plângă şi după două Toy Story-uri care au inventat PIXAR-ul, acesta ştim că este un film de neratat.

2 iulie – The Twilight Saga : Eclipse
Indiferent că vrei sau nu, despre filmul acesta se va vorbi mult în perioada următoare. Nu credem în minuni foarte mari, dar sperăm la mai puţin patetism. Nu suntem exageraţi, adică nu cerem Thrist, dar preferăm Twilight 1 decât 2.

9 iulie – Predators

16 iulie – Shrek Forever After
Cu toate că primele cronici de la a patra parte din Shrek nu anunţă un film extraordinar, nu e greu să ne dăm seama că asta nu va sta în calea unui aşa faimos căpcăun.

23 iulie – Knight and day
Nici Tom Cruise şi nici Cameron Diaz nu au mai scos un hit adevărat de ceva vreme. ‚Kinght and day’ va opri şirul de astfel de filme? Cel mai probabil.

30 iulie – Inception

6 august – Salt
Un nume precum Angelina Jolie chiar poate să transforme un film uşor neinteresant într-un mega-succes de casă.

6 august – The Last Airbender
M. Night Shyamalan nu e exact cel mai pe val regizor. Să fie acesta filmul care să mai schimbe asta? Sau să fie Clash of the Titans 2, având în vedere că filmul va fi lansat în 3D, deşi a fost filmat în 2D?

20 august – The Expendables
Sylverster Stallone, Jason Statham, Mickey Rourke, Jet Li şi Britanny Murphy asigură un hit adevărat.

20 august – The Karate Kid

Uşor după finalul verii sosesc : Step Up 3D, Splice şi Jonah Hex.

Trailer & Preview : Inception (2010)

Publicat de FLORIN la 10:00 0 comentarii
Vara lui 2010 este una foarte promiţătoare pentru orice fan de film. Există filme de neratat pentru toată lumea, dar care e filmul de neratat pentru toată lumea? Să fie Iron Man 2, Robin Hood sau The Last Airbender? Eu aş alege Inception.

Nu datorită actorilor, deloc de neglijat ( Leonardo DiCaprio, Ken Watanabe, Joseph Gordon-Levitt, Marion Cotillard, Cillian Murphy, Michael Caine sau Ellen Page), ci datorită regizorului Christopher Nolan toată lumea e curioasă despre acest film, ce va ajunge în cinematografele din România pe 30 iulie 2010.

Regizorul se află în cea mai bună perioadă a sa, când poate să facă ce vrea ca artist, are 4 filme în top 250 imdb şi e cunoscut ca un expert al misterului ( Memento). La asta adăugăm şi trailerul de mai jos.

vineri, 7 mai 2010

Două teaser trailere : Aurora ( Cristi Puiu, 2010)

Publicat de FLORIN la 10:12 0 comentarii
După 5 ani de la succesul internaţional avut cu 'Moartea domnului Lăzărescu', Cristi Puiu revine în cinematografe cu filmul 'Aurora', selectat în cadrul secţiunii Un Certain Regard la Cannes 2010.

Spre deosebire de alte filme ale sale, regizorul român va şi juca rolul principal în acest nou film.

Primele reacţii sunt din cele mai bune. Românii îl vor putea vedea pentru prima oară în cadrul TIFF 2010.

Două teaser trailere au ajuns pe net până atunci.

Trailer : Metropolis refăcut

Publicat de FLORIN la 09:59 0 comentarii
Capodopera lui Fritz Lang care a inspirat numeroase capodopere viitoare ale cinematografiei, printre care 'Star Wars' sau 'Matrix' a fost restaurată, fiind pregătită pentru relansarea în cinematografe.

Un trailer ce promovează filmul restaurant, ce conţine mai mult de 20 de minute prezentate pentru prima oară, îl puteţi vedea mai jos.



Varianta restaurată a fost prezentată la Berlin anul acesta, când evenimentul a fost urmărit via Internet la calitate redusă de mulţi fani care aşteptau să vadă întreaga versiune.

Norocoşii care vor ajunge anul acesta la TIFF, vor putea vedea de asemenea această variantă nouă.

• Despre alte capodopere horror din era mută citiţi Originile filmului horror. Mai ne este frică de Doctor Caligari?

joi, 6 mai 2010

Recenzie film : The men who stare at goats (2009)

Publicat de FLORIN la 15:27 0 comentarii
George Clooney într-o nouă satiră sună foarte bine. Sau ar trebui să spun suna? Surprinzător, da suna. Fiindcă dacă la ‚Welcome to Collinwood’ sau la ,Burn after reading’ nu te puteai opri din râs la ‚The men who stare at goats’ glumele funcţionează rareori pentru a crea un zâmbet.

Ceea ce e şi mai descurajator este că asta se întâmplă în condiţiile în care pe lângă George Clooney, distribuţia mai se poate lăuda cu Ewan McGregor, Jeff Bridges sau Kevin Spacey. Ştiu că pare imposibil, dar aşa este. Tot ceea ce pe hârtie poate că suna extraordinar, gen unul din cele mai bune filme ale anului, s-a dovedit a fi total pe lângă.

Un alt film care a făcut acelaşi lucru recent este ‚Nine’. Aşadar, comparativ ‚The men who stare at goats’ este pentru George Clooney ( satiră), ceea ce este ‚Nine’ pentru Sophia Loren ( muzical). Ratare.

miercuri, 5 mai 2010

Recenzie film : Bakjwi / Thrist (2009)

Publicat de FLORIN la 17:38 2 comentarii
Vampirii nu o duc prea bine în ultima perioadă artistic vorbind. Au rămas fără putere, fiind folosiţi exclusiv în mod superficial de un Hollywood care chiar reuşeşte prin marketing să facă să conteze din ce în ce mai puţin adevărata artă. Superficial, suntem introduşi unor personaje care pot reprezenta plăceri vinovate, dar care fac un deserviciu unui gen şi aşa decăzut.

Din fericire încep să apară şi altfel de filme despre vampiri. În ‚Thrist’, film regizat de Chan-wook Park ( Oldboy), vampirul din rolul principal nu mai este un actor capabil să creeze rânduri la casa de bilete formate din adolescente extaziate să îl vadă pe eroul principal dezbrăcat. E un actor adevărat. Iar filmul nu se foloseşte de efecte speciale pentru a ţine treaz publicul. Nu are nevoie. În schimb, spune o poveste de dragoste sângeroasă ( dar nu neapărat în sensul în care credeţi), de o intimitate cum nu ne-a mai fost dat să vedem de ceva vreme.

De fapt, nici nu contează prea mult faptul că eroul principal este vampir. La început el nici nu este. Ajunge să fie însetat de sânge după ce participă la un experiment al cărui singur supravieţuitor este, pentru ca apoi să continue să fie uman în fiecare acţiune a sa, spre deosebire de partenera sa, care se lasă ghidată exclusiv de plăcere. Conflictul acesta este şi cel care va hotărî finalul într-un fel superb, dar poate nedorit. Superb rămâne datorită modului asiatic de a face film. De pus pe listă mai ales pentru a ne face un serviciu şi a nu renunţa la poveştile cu vampiri.

luni, 3 mai 2010

Recenzie film : Iron Man 2 (2010)

Publicat de FLORIN la 10:50 0 comentarii
În 2008, primul Om de Oţel apărea pe ecrane, cucerind atât publicul, cât şi critica, într-un mod aşteptat sau mai neaşteptat. Ideea e că s-a întâmplat. Sigur ‚Iron Man’ nu a fost ‚Batman’, dar spre bucuria multora nu a fost nici ‚Transformers’. A fost un film nelipsit de bun simţ, care a reuşit să facă bani, tratându-se pe sine ( şi astfel şi publicul) cu un minim de respect. Şi asta a fost important.

În 2010, partea a doua a filmului soseşte într-o perioadă în care efectele 3D au pus stăpânire pe cinematografele din toată lumea. Ca şi în 2008, filmul nu şi-a propus să fie nominalizat la 9 premii Oscar precum Avatar, dar şi-a propus, printre altele, să aibă cel mai bun prim week-end de box-office. Şi există foarte foarte multe şanse ca asta să se întâmple, în condiţiile în care lumea umple sălile de cinema cu un hulit Clash of the Titans. Fiindcă ‚Iron Man 2’ nu este un film rău, ba chiar dimpotrivă, dar sigur nu este nici extraordinar.

Omul de Oţel e exact cum l-am lăsat, puţin narcisist, puţin mai mult arogant ( depinde cu cine vorbeşte) şi cam pe moarte, acesta este probabil cel mai popular om de pe planetă, lucru care nu convine unora. Ivan Vanko ( Mickey Rourke – nu extraordinar şi niciodată memorabil), un om de ştiinţă rus, îi devine inamic. După ce este învins de eroul preferat al planetei, ajunge la închisoare, dar bineînţeles e cumva eliberat, perfect pentru a plănui sfârşitul carierei Omului de Oţel. În „sprijinul” său, Omul de Oţel se pierde cu firea în câteva rânduri, dar se regăseşte printr-un subplot simpatic, dar nu destul de dezvoltat.

Şi asta pentru că este foarte clar că ‚Iron Man 2’ a căutat să impresioneze prin efecte. Văzut în 2D, efectele sunt atât de bune, încât promit chiar şi mai multă spectaculozitate la o vizionare în IMAX. Dar dincolo de acestea, filmul în sine nu poate fi altceva decât un film de entertainment reuşit.

Iar asta e un succes, ţinând cont că nu pare că şi-a dorit mai mult. Sigur că filmul nu este scutit de elementele superficiale şi de scene de acelaşi tip, dar atâta timp cât există efecte speciale ochiul este furat de acestea de la acelea.

Actorii joacă în general bine, fără să reuşească să impresioneze, fiindcă genul de lucruri care pot impresiona la un actor nu pot fi nişte costume de ultimă oră sau cine ştie ce mişcări supraelastice. Ceea ce în final e în dezavantajul lor şi în dezavantajul filmului. Poate că aceste lipsuri nu ar trebui luate ca mici detalii, fiindcă ele nu sunt detalii, dar de data asta, poate că pentru că filmul a fost lansat în România înainte altor ţări din Vest, dar nu neapărat, putem să nu îl depunctăm foarte mult pentru ele.

Asta fiindcă faţă de alte producţii hollywoodiene ,Iron Man 2’ reuşeşte să fie relaxant.

Recomandare : Recenzie film : Kick Ass (2010)
 

Club de film Copyright 2009 Reflection Designed by Ipiet Templates Image by Tadpole's Notez